La saizeci de ani dupa înfrângerea nazismului german si a fascismului italian, la o jumatate de secol dupa moartea lui Stalin, gândirea si practicile totalitare continua sa bântuie oare Europa.

De ce societatile noastre ridica atâtea obstacole în calea unui proces de istorie si de memorie a totalitarismelor europene?

De ce gândirea totalitara, întemeiata în majoritate pe ideologia revolutionara si pe utopie, continua sa se bucure de o primire favorabila în societatile noastre democratice?

Atentat al unui tânar extremist de dreapta contra presedintelui Republicii franceze, zvastici în cimitirele evreiesti, saluturi fasciste pe stadioanele de fotbal, pasiunea rasista si ultranationalista, fascinatia pentru violenta, reminiscentele miscarilor si regimurilor totalitare de extrema dreapta, toate par sa fi înrobit o fractiune a tineretului european.

Tricouri cu efigia lui Che Guevara, a lui Lenin si chiar a KGB, defilari ale rusilor în cinstea lui Stalin, cresterea procentului de voturi trotkiste la alegerile prezidentiale franceze, mobilizare spectaculoasa a „noilor radicalitati” contra proiectului de Constitutie europeana: ideile care constituie forta miscarii comuniste de-a lungul întregului secol XX par sa cunoasca o noua tinerete.

Tuturor acestor întrebari îsi consacra reflectiile o echipa de douazeci si unu de istorici, sociologi si politologi veniti din toata Europa.