?Pe urma ies la drum si ma mut la han; vorbesc cu cei ce trec pe-acolo, ?i ?ntreb de noutatile de la ei din sat si aflu tot soiul de lucruri, observ diferite apucaturi si tot felul de ciudatenii omenesti.

?ntre timp se face ora mesei, c?nd eu si ai mei m?ncam bucatele pe care sarmana mea gospodarie si minuscula-mi avere ni le ?ngaduie. Dupa ce am m?ncat, ma ?ntorc la han: acolo ma vad cu hangiul si de obicei si cu un macelar, un morar si doi caramidari.

Cu astia stau si ma t?mpesc juc?nd toata ziua septic si table, unde se isca nenumarate g?lcevi si, la suparare, nesf?rsite ?njuraturi; si de cele mai multe ori batalia se da pe o para, dar asta nu ?nseamna ca racnetele nu ni se aud p?na la San Casciano.

Astfel, ?nconjurat cum stau de paduchii astia, ma caznesc sa nu-mi mucegaiasca creierul, si-mi vars focul pe ticaloasa asta de soarta, si sunt multumit ca ma calca astfel ?n picioare ca sa vad p?na unde merge cu nerusinarea.

?nsa c?nd se lasa seara, ma ?ntorc acasa si intru ?n odaia mea de lucru; iar c?nd ajung la usa ma lepad de hainele obisnuite de peste zi, pline de noroi si de tina, si-mi pun vesminte regesti si de curte; si ?mbracat astfel cum se cuvine, ?mi fac intrarea sub boltile antice ?n alaiul marilor oameni din vechime, unde, primit fiind de ei cu iubire, ma hranesc cu acele bucate, singurele cu adevarat ale mele si pentru care, doar, am fost nascut; acolo nu ma sfiesc sa vorbesc cu ei si sa-i iscodesc cu privire la ratiunea faptelor lor; iar ei, omenosi cum sunt, ?mi raspund; si timp de patru ceasuri nu stiu ce-i aceea plictiseala, uit de orice suparare, nu ma sperie saracia, nu ma ?nspaim?nta moartea: ma mut cu totul ?n lumea lor.?

(Niccol? MACHIAVELLI)

Ilustratia copertei: Santi di Tito, Portretul lui Niccol? Machiavelli (detaliu)