Libraria Bucuresti, numai carti bune
Libraria Bucuresti, numai carti bune
Timothy Ferris

Contul meu

Cosul meu

Relatii Clienti

Cum Cumpar ?
NOUTATI
IN LIBRARIE
TOP
VANZARI
ACTIVITATI
DISTRACTIVE
PUTEREA RELATIILOR
PAGINA DE PSIHOLOGIE
Aboneaza-te la newsletter
ANPC
Romani si evrei in secolul XX volumul 3
Romani si evrei in secolul XX volumul 3
Editura: Semne
Data aparitiei: 2015
Numar de pagini: 580
Autor(i): Petre Turlea
Editura: Semne Artemis
Colectia: Cartea neagra a istoriei romanilor
Disponibilitate: In stoc

"Sa dea Dumnezeu ca evreii din toate tarile sa se bucure de acelasi tratament si libertati pe care-l au evreii din România"

(Moses Gaster)

"Dup? Al Doilea Razboi Mondial cu exceptia lui Constantin C. Giurescu, istoriografia româneasca nu s-a referit si la evrei; iar dup? 1989, istoricilor români le e teama ...
Pret: 70,00 lei
buc.
CARTI » Istorie » Romani si evrei in secolul XX volumul 3

Romani si evrei in secolul XX volumul 3

"Sa dea Dumnezeu ca evreii din toate tarile sa se bucure de acelasi tratament si libertati pe care-l au evreii din România"

(Moses Gaster)

"Dup? Al Doilea Razboi Mondial cu exceptia lui Constantin C. Giurescu, istoriografia româneasca nu s-a referit si la evrei; iar dup? 1989, istoricilor români le e teama sa discute problema, acum exceptia reprezentand-o aceia care au burse Sörös"

(Carol Iancu)

Istoricul nu trebuie sa scrie pentru a face placere cuiva, ci sa prezinte doar ceea ce crede el ca reprezinta adevarul, chiar daca spune si lucruri neplacute unora sau altora.

(Petre Turlea)

În 1938 se încheia perioada democratica din secolul XX a Istoriei Românilor, perioada în care relatiile dintre români si evrei au fost foarte complexe si cu o importanta mare în evolutie gene­rala a României; ca urmare, prezentarea lor este necesara. Dar, o prezentare conforma cu adevarul istoric, fara partizanate; ceea ce se încearca în cartea de fata.

Istoriografia româneasca a ramas datoare, pentru ca sunt putini istorici români care au tratat subiectul depasind generalitatile.

Mai mult, majoritatea acestora au vrut, în mod evident, sa faca placere istoricilor evrei, modelându-si concluziile dupa ale lor.

Dar, istoricul nu trebuie sa scrie pentru a face placere cuiva, ci sa prezinte doar ceea ce crede el ca reprezinta adevarul, chiar daca spune si lucruri neplacute unora sau altora.

Concluziile volumului Români si evrei în secolul XX, Vol I, 1900-1938

Elemente pozitive în evolutia evreilor din România

1. România a fost, la fel ca în secolul XIX, o tara de refugiu pentru multi evrei obligati sa plece din alte tari, adesea pentru a-si salva viata sau, de cele mai multe ori, pentru ca acolo nu mai aveau surse de trai. În România gaseau si un climat de toleranta generala si posibilitati multiple de manifestare în viata economica. Altfel, nici nu s-ar putea explica fluxul foarte mare de evrei spre România, decât daca am accepta ca evreii nu ar avea spirit de conservare; or, Istoria demonstreaza ca Poporul iudeu are cel mai mare spirit de conservare din toate popoarele. Asadar, veneau în numar mare pentru ca în România o duceau mai bine. Evident, însa, nu ideal.

2. Comparând situatia generala a evreilor din România la începutul secolului XX, cu aceea de la începutul lui 1938, putem constata ca: – În toate domeniile vietii econornico-financiare, în care s-au antrenat, evreii si-au crescut ponderea; în unele devenind dominanti, precum în comert si finante. În cele mai multe domenii de activitate unde lucrau, ponderea evreilor era mult mai mare decât ponderea lor numerica în ansamblul populatiei României. – În plan educativ, situatia evreilor era mult mai buna decât aceea a românilor, analfabetismul fiind foarte mic în raport cu acela din rândul majoritarilor. – În plan cultural, existau mult mai multe publicatii evreiesti decât românesti, tot raportat la ponderea fiecarei etnii. Aveau teatre proprii, organizatii culturale, sportive etc. – În plan politic, evreii aveau organizatii politice proprii iar unii activau în partidelor politice românesti (români neexistind în cadrul fortelor politice evreiesti). Ca urmare, reprezentarea lor parlamentara a fost permanenta, din momentul încetatenirii în masa, si într-o proportie depasind ponderea numerica a evreilor în ansamblul populatiei. În plus, în timpul Domniei de zece ani a lui Carol al II-lea, prin intermediul Camarilei Regale, au detinut pârghiile esentiale ale Statului

Elemente negative în relatiile dintre români si evrei

1. În plan politic, în perioada anterioara lui 1918, ascensiunea evreilor a fost blocata de reglementarea constitutionala restrictiva privind obtinerea cetateniei.

2. În toata perioada 1900-1938, în România a existat un curent de autoaparare a românilor împotriva tendintelor acaparatoare ale evreilor. Cei care au depasit limitele autoapararii pot fi considerati drept antisemiti. Se anunta dorinta de aparare împotriva celor considerati straini, asupra sentimentelor patriotice ale acestora ridicându-se mari îndoieli. Exceptiile de la aceasta formula defensiva, putine la numar, le reprezentau aceia care propuneau „rezolvarea“ problemei evreiesti prin alungarea evreilor din România. În lumea israelita, formula antisemit era aruncata facil asupra oricui se opunea aspiratiilor evreiesti, desi cei mai multi dintre cei etichetati astfel nu erau ostili Poporului iudeu, ci doar credeau ca trebuie sa se apere în fata unui presupus pericol la adresa tarii, considerând idealurile evreiesti în contradictie cu idealurile românesti.

3. A existat o confruntare permanenta, în presa mai ales, pe tema pozitiei si a drepturilor evreilor din România. În putine cazuri s-a depasit faza confruntarilor teoretice între evrei si români, ajungându-se la confruntari fizice; le regasim mai ales în perioada interbelica. Initiatori au fost de ambele parti. Zgomotul produs în jurul acestor confruntari a fost, totdeauna, mult mai mare decât gravitatea evenimentelor respective. S-a ajuns la un asemenea ecou disproportionat din interesul ambelor parti. Antisemitii români credeau ca un zgomot cât mai mare în jurul unor asemenea evenimente le-ar fi crescut cota în rândul opiniei publice si, astfel, ar fi facut posibila accederea lor la Putere. Dovada faptului ca s-au înselat este rezultatul minor obtinut de fortele de extrema dreapta în toate campaniile electorale din România pâna în 1938. Prin urmare, Poporul român nu poate fi acuzat de antisemitism, atâta timp cât nu a acordat niciodata încrederea lui majoritara fortelor de extrema dreapta. De partea cealalta, pentru a elimina orice bariera în calea tendintei lor de dominare, evreii s-au autovictimizat; fiecare eveniment cu conotatii antisemite a fost foarte mult exagerat, prin presa occidentala si prin organizatiile israelite occidentale, prin plângeri permanente catre guvernele occidentale sau catre Societatea Natiunilor. Impresia generala creata, celui care nu cunostea realitatile românesti, de permanentele plângeri era aceea ca în România evreimea era tot mai împilata, ca împotriva ei se duce o constanta campanie de distrugere. Propaganda era asa de intensa, încât aproape nimeni în Occident nu-si punea întrebarea cum se face, totusi, ca existând aceasta prigoana antievreiasca, totusi evreii din România au prosperat permanent si au crescut numeric. Se adaugau evreii din Partidul Comunist, care actionau conform intereselor Moscovei de distrugere a Statului român, asa-numitii Iudeo-comunisti. si ei amplificau nejustificat ecoul unor confruntari între români si evrei, prin intermediul organizatiilor din Occident ale Kominternului. Asa cum acei români care actionau împotriva evreilor, fie si doar prin articole de presa, lucrari teoretice ori cuvântari publice, pot fi considerati drept antisemiti; tot asa, acei evrei care printr-o permanenta plângerea spre Occident, o dramatizare a situatiei israelitilor români cu denaturarea grava a adevarului, pot fi considerati drept antiromâni. si unii, si altii sunt de condamnat.

La nivelul general, al convietuirii interetnice, România perioadei 1900-1938 a fost un Stat în care au predominat relatiile democratice, neconflictuale; inclusiv cele dintre români si evrei. Putinatatea momentelor de conflict si semnificatia lor minora subliniaza caracterul general democratic al societatii.

Pentru perioada 1900-1938, acuzelor aruncate de unii evrei la adresa Statului Român le-a raspuns cu fermitate un mare savant, si el evreu, Moses Gaster, de corectitudinea judecatii caruia se poate îndoi doar un adversar al adevarului: „Sa dea Dumnezeu ca evreii din toate tarile sa se bucure de acelasi tratament si libertati pe care-l au evreii din România!“
Carti scrise de acelasi autor:
Petre Turlea - Ion Antonescu intre extrema dreapta si extrema stanga (apare in curand - solicita acest produs)
Petre Turlea - Carol al II-lea si Camarila Regala (apare in curand - solicita acest produs)
Petre Turlea - Regele Mihai si Maresalul Antonescu (apare in curand - solicita acest produs)
Petre Turlea - Romanii si Ungurii 1940 - 2011 (apare in curand - solicita acest produs)
Petre Turlea - Romanii din Serbia (apare in curand - solicita acest produs)
Petre Turlea - Romanii si Ungurii 1940 - 2011 (apare in curand - solicita acest produs)
Petre Turlea - Carol al II-lea si Iuliu Maniu. Un rege alungat prea tarziu (apare in curand - solicita acest produs)
Petre Turlea - Romani si evrei in secolul XX volumul 1
Petre Turlea - Romani si evrei in secolul XX volumul 2
Petre Turlea - Romani si evrei in secolul XX volumul 3

Ce parere ai despre cartea "Romani si evrei in secolul XX volumul 3" ?

Cine a cumparat Romani si evrei in secolul XX volumul 3, a mai cumparat si:
In buncarul lui Hitler
Bernd Freytag von Loringhoven
Jurnal de razboi. Misiune in Romania. Noiembrie 1916 - aprilie 1918
Marcel Fontaine
Patima si desfatare. Despre lucrurile marunte ale vietii cotidiene in societatea romaneasca
Constanta Vintila-Ghitulescu
Donitz, Ultimul Fuhrer volumul 1
Peter Padfield
Abonare
Relatii clienti
termeni si conditii
| Despre noi | Carti Online | Reguli confidentialitate | Sitemap |
© LIBRARIA BUCURESTI ONLINE