"Nici îngerii, nici natura universului nu pot realiza unitatea cosmica decât prin Chipul Omului. De aceea tot universul este cu ochii pe om si toate tind spre om si toate cauta sa se uneasca în om. în sens mistic, creatia lumii este în destinul Chipului Omului."

(Parintele Ghelasie Gheorghe)

"Parintele Ghelasie nu a fost un om obisnuit. Desi simplu, vedea lucrurile într-un mod special. Miscari leganate, gesturi alese, cu privirea senina îndreptata spre cer, glasul clar si blând, înfatisare iconica cu trasaturi grav ascetice, cu râvna neobosita spre frumos si spre albastrul pufos al cerului, lipsit de barba (uneori o mândrie ascunsa a calugarului), aduce la iveala un al doilea Pavel Xiropotamul.

Slujea la altar ca un copil lipsit de patimi, leganându-se de parca ar fi vrut sa ne odihneasca pe noi. Cearta dintre oameni era singurul lucru care îl intimida. Nu stia cum sa reactioneze si nu reactiona, doar suferea.

Se mâhnea uneori, dar nu era trist. Era foarte interesat de medicina curata a lui Dumnezeu. Gândea ca un biolog, se orienta ca un geograf, se exprima ca un om de stiinta, si se ruga ca un înger uitând de trup.

Nu purta haine alese sau calcate, nici încaltaminte moale sau moderna. A murit precum a trait... ca un sfânt."

(Parintele Ilie, iconograf, Manastirea Slanic, Arges)