"Nimeni, pâna la Augustin Buzura, si nici dupa el, nu a sondat atât de adânc si cu atâta curaj estetic abisurile si amploarea ravagiilor dedublarii si ambivalentei fiintei într-o lume ea însasi purtând pecetea unei psihopatii generalizate.

Proba acestui curaj este, în primul rând, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atât de ambiguu cum este Ioana Olaru.

Prudent si subtil, cu acea prudenta a romancierului veritabil, pentru care personajele nu sunt marionete mânuite mai mult sau mai putin abil, ci hieroglife ale misterelor existentei, Augustin Buzura nu pune nici un diagnostic.

Dar nici nu elimina semnele si indiciile care fac din patologia ambiguitatii si a ambivalentei autentica tema a romanului sau."

Mircea Iorgulescu

"Insolitul acestui roman este dat de nivelul paroxistic la care este împinsa arta prin presiunea nemaiîntâlnita a realului.

Astazi este greu de închipuit la ce riscuri etice, estetice, dar si existentiale se expunea un scriitor ce literaturiza imediatul ajuns la un nivel inimaginabil de absurd."

Nicoleta Salcudeanu