"A fost de la Dumnezeu si de la Profesorii mei de teologie sa-mi fie descoperit continutul de credinta al Bisericii mele, cu transparenta textului liturgic, sacru si poetic deopotriva si, aflandu-l, sa nu mai pot rupe cuvinte decat la aceasta scoala de sensuri si adancimi, cum n-am aflat o alta mai minunata.

Mereu in ea imi reconturez marturia si orice redimensionare de sens imi apare ca o biruinta impotriva non-sensului discursului tehnic ce-mi bantuie cotidianul, in contextul caruia pana si Hristos ar trebui sa Se supuna functionarismului alambicat, care spera sa ne mantuie identitatile.

N-am aflat cale de rostire mai adecvata a rosturilor liturgice ce-mi iriga constiinta crestina decat aceasta, pe care textul liturgic mi-a daruit-o.

Ce veti citi nu are pretentia unui tratat de dogmatica. N-are, in fond, nicio pretentie.

Este doar incercarea de a propovadui cat mai viu cuvintele care ne-au construit credinta, care ne-au restituit-o atunci cand totul parea ca ne va fi insuficient pentru a invia la Hristos un popor furat de comunism, dar ai carui martiri l-au restaurat pe oasele lor pline de lumina si pe marturia plina de sens a textelor care alcatuiesc Slujba ortodoxa, panza freatica fiindu-i textul si duhul Scripturii, cartea care face dintr-un popor Neamul Lui, al lui Hristos-Domnul. "