Volumul reuneste povestiri din anii ?60, unele dintre ele interzise ?n Rusia decenii la r?nd, si ?miniaturi? ? scurte poeme ?n proza de o forta artistica neobisnuita, care ni-l arata pe Soljenit?n drept un observator extrem de atent, un cugetator profund si un creator de imagini surprinzatoare.

Preocupat de soarta Rusiei, din trecutul ?ndepartat ca si din prezentul asumat dureros, scriitorul vorbeste despre responsabilitatea pentru memoria culturala, despre libertate, despre bucuria de a trai, dar si despre atitudinea ?n fata mortii.

Toate acestea nu ?nseamna altceva dec?t nevoia de identitate spirituala, ceea ce ?l face pe om sa fie om.

Mai aproape de Tolstoi dec?t de Dostoievski, Soljenit?n alege seninatatea raspunsului, nu zbuciumul ?ntrebarii