Premiul Nobel 2008

Pe 25 ianuarie, la 15:30, Fran?ois Besson are o viziune, care capata valoare de simbol: c?nd sunetul sirenei se ?nalta spre cer, a aparut o fata pe un velomotor. Zgomotul a ?ncetat si, odata cu el, fata a disparut printre case. Aceasta clipa ?l bulverseaza.

?Din ziua aceea, totul a putrezit. Eu, Fran?ois Besson, vad moartea pretutindeni." Fran?ois Besson va trai cele mai importante treisprezece zile din viata sa. ?n prima zi, asculta banda pe care e ?nregistrata confesiunea unei prietene, Anna: sperantele ei, pasiunile ei, oboseala si motivele ei de a se sinucide.

?n a treisprezecea zi, dupa ce a renuntat la bani, la iubire, la serviciu, la fericire, dupa ce si-a ars ochii la lumina soarelui, ?n semn de ispasire, Besson ?ntoarce banda.

Anna marturiseste ca a mintit, ca ?i este greu sa-si exprime motivele sinuciderii, dar ca va muri; a ?nghitit fenobarbital, iar el ?i va auzi ultimele cuvinte. Asista la moartea Annei, care spune: ?A fost potopul."

Pe 25 ianuarie, la 15:30, Fran?ois Besson are o viziune, care capata valoare de simbol: c?nd sunetul sirenei se ?nalta spre cer, a aparut o fata pe un velomotor. Zgomotul a ?ncetat si, odata cu el, fata a disparut printre case. Aceasta clipa ?l bulverseaza. ?Din ziua aceea, totul a putrezit. Eu, Fran?ois Besson, vad moartea pretutindeni." Fran?ois Besson va trai cele mai importante treisprezece zile din viata sa. ?n prima zi, asculta banda pe care e ?nregistrata confesiunea unei prietene, Anna: sperantele ei, pasiunile ei, oboseala si motivele ei de a se sinucide. ?n a treisprezecea zi, dupa ce a renuntat la bani, la iubire, la serviciu, la fericire, dupa ce si-a ars ochii la lumina soarelui, ?n semn de ispasire, Besson ?ntoarce banda. Anna marturiseste ca a mintit, ca ?i este greu sa-si exprime motivele sinuciderii, dar ca va muri; a ?nghitit fenobarbital, iar el ?i va auzi ultimele cuvinte. Asista la moartea Annei, care spune: ?A fost potopul."