Gândite de autor astfel încât în ansamblul lor sa alcatuiasca un roman, povestirile din Pogoara-te, Moise urmaresc arborele genealogic stufos al familiei McCaslin prin prisma câte unui personaj dintr-o generatie sau alta.

Cu stilul sau inconfundabil si rafinamentul lui stilistic, fara sa tina cont de cronologia clasica, Faulkner alterneaza pe parcursul acestor proze atât perspectivele din care povesteste, vizând plurivalentele relatiilor dintre albi si negri, cât si, trecând de la farsa la cele mai mari profunzimi, cheia discursurilor, zugravind astfel complexitatea naturii si a vietii umane.

„Cele mai bune parti din carte nu se ocupa direct de soarta negrilor, ci de conditia spirituala a albilor în mâinile carora se afla acea soarta. Experienta prin care i se dezvolta lui Isaac McCaslin sensibilitatea morala reprezinta un soi de compendiu al celor mai mari sentimente romantice si transcedentale ale Americii.“

Lionel Trilling

„Este cel mai mare scriitor pe care ni l-a dat Sudul... Prin toata preocuparea lui pentru Sud, Faulkner a cautat de fapt sa dezvaluie natura umana. Asa ca trebuie sa revenim la el pentru acea continuitate a moralitatii care e responsabila de maretia clasicilor nodtri.“

Ralph Ellison