??n scurta sa viata traita la rascrucea a doua secole, Ugo Foscolo s-ar zice ca aduna traditia literaturii si istoriei italiene si o incendiaza ?n focul viu al trecerii dintre epoci, de la revolutie la razboaiele napoleoniene si restauratie.

Opera foscoliana abordeaza teme nenumarate, orientate spre aspecte ale vietii dintre cele mai felurite, chiar si spre cele marginale si neobisnuite, at?t ale culturii clasice, c?t si ale celei contemporane.

Dar acest belsug de interese este compensat de predilectia pentru c?teva motive constante, care trimit la certitudini si valori pozitive: tema compasiunii, a morm?ntului ca emblema a continuitatii ?ntre vii si morti, tema patriei, a prieteniei, a iubirii, frumusetii si armoniei.

?n absoluta incertitudine a existentei aceste repere se prezinta ?nsa ca iluzii.

Autorul nu le recunoaste nici un fundament obiectiv ?n natura, caci natura ?i apare oarba si indiferenta la dorintele si pasiunile omenesti; el le resimte mai degraba ca pe niste alegeri subiective ?n care cauta consolare si le atribuie o valoare sociala, consider?ndu-le temelia comunitatii civice. ?Iluzia? care le contine si le rezuma pe toate celelalte este arta si poezia, care transforma iluziile subiective ?n forta civica si colectiva.

Prin arta, Foscolo aspira la un bine superior, ?nteles ca rezolvare a oricarui conflict.?

? GIULIO FERRONI