În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publica un text literar care avea sa schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viata lui Ivan Denisovici.

Autorul lui – un profesor de matematica trecut prin experienta gulagului, Aleksandr Soljenitîn.

Cel care avea sa devina vocea milioanelor de oameni prizonieri în propria tara si cronicarul calvarului pe care acestia l-au avut de îndurat.

În O zi din viata lui Ivan Denisovici, aceasta voce se face auzita pentru prima oara. Ziua începe la 5 dimineata. Geamurile sunt captusite cu gheata de doua degete grosime si baraca e albita, pe dinauntru, de promoroaca.

Ivan Denisovici se trezeste în sunetele unui ciocan lovit de o bucata de fier. Între desteptare si stingere, viata e o continua aventura: o serie de probe, de „munci“ pentru care ai nevoie de rezistenta, de curaj si de noroc.

Daca scapi de carcera, daca nu te îmbolnavesti, daca reusesti sa-ti ascunzi câte o bucata de pâine sau câte o unealta, daca nu devii turnator si nici „sacal“, ai trecut încercarile. Ivan Denisovici trebuie sa le treaca de 3 653 de ori...

Veti citi cartea în câteva ore. Veti trai în ea. Veti fi prizonieri o zi întreaga într-un lagar din Siberia. Veti supravietui: va fi o zi senina, aproape fericita...

The New York Times: „Soljenitîn a scris o opera clasica desavârsita în concizia ei, folosind elocventa discretiei si a lucrurilor trecute sub tacere. Cuvintele lui ard ca acidul.“

Aleksandr Soljenitîn, interviu publicat în Der Spiegel, în iulie 2007: "Regimul din Rusia nu a putut supravietui decât instaurând teroarea. Trebuie sa întelegem ca vindecarea unui popor nu se poate înfaptui decât daca fiecare îsi va asuma vina pe care o are.“

Motivatia juriului Premiului Nobel: "Pentru forta morala cu care a continuat marea traditie a literaturii ruse.“