„Regele Solomon îl implora pe Cel Vesnic sa-l binecuvânteze cu o inima inteligenta.

La sfârsitul unui secol devastat de faradelegile cumulate ale birocratilor, adica de o inteligenta pur functionala, si ale posedatilor, adica de o sentimentalitate sumara, binara, abstracta, aceasta ruga pentru a fi înzestrat cu perspicacitate afectiva si-a pastrat întreaga sa valoare.“

(Alain FINKIELKRAUT)

Dar cui sa înaltam aceasta ruga când Dumnezeu tace?

Alain Finkielkraut ne ofera raspunsul-cheie — literaturii.

Cele noua texte pe care le-a ales, printre care Gluma, de Milan Kundera, Însemnari din subterana, de F.M. Dostoievski, Panta rhei, de Vasili Grossman, sau Pata umana, de Philip Roth, descriu vieti banale sfarâmate de Istorie, vorbesc despre triumf si esec, despre banalitatea raului si ferocitatea binelui, despre sansa care se arata într-un moment nepotrivit si despre ironia destinului.

O inima inteligenta, una dintre cele mai personale si desavârsite opere ale lui Alain Finkielkraut, este un adevarat imn închinat lecturii, pentru ca numai literatura ne poate salva de barbaria care ne înconjoara, ne poate ajuta sa traim mai bine, sa gândim mai bine si, fara îndoiala, sa iubim mai bine.

„Nu avem nevoie de literatura ca sa învatam sa citim.

Avem nevoie de literatura pentru a sustrage lumea reala lecturilor sumare, fie ca ele sunt alcatuite din sentimentalism facil sau din inteligenta implacabila.

Literatura ne învata sa nu avem încredere în teoremele întelegerii si sa înlocuim domnia antinomiilor cu cea a nuantei.

Ea repudiaza melodrama si, ca sa o spunem în termenii pascalieni ai filosofului Constantin Noica, aminteste ca «nici o reusita a spiritului de geometrie nu va putea absolvi omul de responsabilitatile sale fata de spiritul de finete».”

Alain Finkielkraut – O inima inteligenta