Libraria Bucuresti, numai carti bune
Libraria Bucuresti, numai carti bune
Vindecarea sufletului de frica si suferinta

Contul meu

Cosul meu

Relatii Clienti

Cum Cumpar ?
NOUTATI
IN LIBRARIE
BESTSELLER
TOP 20 VANZARI
EDUCATIE PRIN BLANDETE
CARTI PENTRU PARINTI
PREMIUL NOBEL 2017
KAZUO ISHIGURO
Aboneaza-te la newsletter
ANPC
Termeni si Conditii
Muzica tacerii
-15
Muzica tacerii
Editura: Curtea Veche
Anul de aparitie: 2013
Numar de pagini: -
Autor(i): Andrea Bocelli
Editura: Curtea Veche
Colectia:
Disponibilitate: In stoc

Muzica tacerii - Andrea Bocelli

În spatele protagonistului acestui roman adevarat, al acestui jurnal intim scris la persoana a treia, transpare profilul biografic al autorului sau.

Andrea Bocelli este unul dintre marile mituri pozitive ale celui de-al treilea mileniu, este cel mai iubit tenor din lume. Aici, în spatiul neasteptat al unei ...

Pret: 35,00 lei
Pret: 29,75 lei
buc.
CARTI » Arta » Muzica tacerii

Muzica tacerii

Muzica tacerii - Andrea Bocelli

În spatele protagonistului acestui roman adevarat, al acestui jurnal intim scris la persoana a treia, transpare profilul biografic al autorului sau.

Andrea Bocelli este unul dintre marile mituri pozitive ale celui de-al treilea mileniu, este cel mai iubit tenor din lume. Aici, în spatiul neasteptat al unei carti, artistul toscan ne daruieste însa o alta muzica, la fel de atragatoare: este „muzica tacerii“, este vocea lumii launtrice a unui personaj a carui sensibilitate face ca orice reflectie sa fie captivanta, orice confidenta sa fie pretioasa.

Îndaratul artistului de talie mondiala, descoperim omul, ucenicia lui artistica si existentiala, profunzimea valorilor sale. La fel ca Bocelli, Amos îsi cultiva talentul cu o autocritica intransigenta si nu îsi pierde darul umilintei nici macar dupa ce vocea lui a devenit o legenda.

În paginile acestui „portret al artistului la tinerete“, redat într-o proza limpede ca forma si poetica în continut, cântaretul parcurge înca o data anii formarii lui, într-un scenariu narativ care implica familia, prieteniile, cele dintâi iubiri si cele dintâi succese.

Departe de tentatiile laudaroseniei, în paginile cartii palpita adevarul unei vieti destinate triumfurilor, dar, ca oricare alta, marcata si ea de linii de pornire false, de dubii, dureri marunte si mari.

Cu pasiunea sinceritatii, cu o duiosie dezarmanta (ca atunci când descrie raportul cu tatal sau întâlnirea cu Veronica, tovarasa sa de viata), Bocelli îl ia de mâna pe cititor, facându-l partas la propriul univers spiritual – atât de bogat, vulnerabil si complex – care se oglindeste în cuvintele cartii.

O „Muzica a tacerii“ de neuitat, exact ca ­vocea autorului ei.

(Giorgio De Martino)

Andrea Bocelli s-a nascut în comuna Lajatico din provincia Pisa, la 22 septembrie 1958. Licentiat în drept, el este unul dintre cele mai surprinzatoare fenomene muzicale ivite în ultimii ani.

Dupa ce, în anul 1994, a fost câstigatorul Sectiunii „Propuneri noi“ la Festivalul Sanremo, a ajuns în vârful clasamentelor dis­cografice internationale si a vândut peste 70 de milioane de discuri.

Ambasador al traditiei muzicale italiene, Bocelli a aparut în spectacole alaturi de cei mai proeminenti artisti ai muzicii contem­porane, pe principalele scene din lume. Aceste spectacole, precum si faima adusa de o cariera discografica fara precedent, au facut sa-i fie dedicata o stea pe celebra „Walk of Fame“ din Hollywood.

Pentru mine, muzica este o nevoie, la fel ca nevoia de iubire; si, mai presus de orice, este si destinul meu, ineluctabil ca trecerea timpului.

Fragment din carte:

IATA-MA ÎN UNA DINTRE MULTELE mele celule: o camera de trei metri pe trei, cu doua fotolii mici, o chiuveta, o oglinda, o masuta si un dulap în perete. Încaperea e luminata de o singura ferestruica ce da spre strada. E ora doua dupa-amiaza si va trebui sa ramân aici pâna târziu.

Peste putin, vor veni sa ma cheme pentru o repetitie, apoi pentru machiaj; si îmi vor aduce apa, o cafea în fine, ca întotdeauna. Asadar, încep sa depan aceasta poveste pentru a face sa treaca timpul. Computerul este pornit. Acum, nu-mi lipseste decât subiectul.

Simt nevoia sa ma detasez, dar îmi vine greu s-o fac. Ma plimb înainte si înapoi prin camera urmarind amintiri, doruri, sentimente
pentru persoane si lucruri îndepartate si deodata îmi vine în minte un baietel în pantaloni scurti, slab ca un bat, cu doua picioruse vânjoase, un pic strâmbe, pline de vânatai si bube, cu parul negru ca smoala, un chip cu trasaturi destul de armonioase si o expresie de copil înfigaret, simpatica pentru unii, antipatica pentru altii.

Daca nu va e cu banat, va voi vorbi despre el, fiindca îl cunosc bine, atât de bine, încât îmi pot îngadui orice consideratie si chiar orice judecata despre întâmplarile de seama din viata lui, despre ideile lui si despre cele mai însemnate hotarâri pe care le-a luat, si o pot face senin, cu mintea cea de pe urma.

Cred ca îl pot defini un baietel normal, chiar daca întru câtva neobisnuit, în virtutea unei vieti cumva scoase si ea în afara schemelor de anumite întâmplari cunoscute multora astazi.

Spun „normal“, în sensul ca avea în masura aproape egala si calitati, si defecte; si spun „normal“ si în ciuda unei malformatii fizice destul de grave despre care ceva tot va trebui sa spun, chiar daca nu-mi place. Însa, o voi face dupa ce îi voi fi dat un nume protagonistului acestei istorisiri.

Cum numele nu conteaza atât de mult, îi voi spune Amos. Asa se numea un om fata de care nutresc o profunda si vesnica recunostinta, caruia îi datorez mult din putinul pe care îl stiu si dupa al carui mod de a întelege viata am încercat, fara prea mult succes, sa îl modelez pe al meu.

Este, apoi, numele unuia dintre profetii minori; poate tocmai de aceea îmi e simpatic si mi se pare potrivit pentru un baietel care, dupa cum începusem a va povesti, a avut o vedere slaba pâna la vârsta de doisprezece ani, când si-a pierdut complet simtul vazului din cauza unei întâmplari nefericite.

Atunci, a avut nevoie de o ora buna ca sa-si plânga toate lacrimile de spaima si neliniste si, apoi, de o saptamâna lunga ca sa se deprinda cu noua lui situatie.

As spune ca dupa aceea Amos a uitat totul si, astfel, si-a putut ajuta rudele si prietenii sa uite. Asta este tot ce era de spus în aceasta privinta.

În legatura cu firea lui Amos, în schimb, trebuie sa fim foarte precisi, astfel încât cititorul sa poata judeca liber daca si în ce masura
i-a înrâurit destinul.

Autor: Andrea Bocelli

Ce parere ai despre cartea "Muzica tacerii" ?

Cine a cumparat Muzica tacerii, a mai cumparat si:
Anatomie artistica. Vol. 3. Morfologia artistica. Expresia
Gheorghe Ghitescu
Miscari artistice in pictura
Patricia Fride Carrassat, Isabelle Marcade
Pictura. Din tainele atelierelor
Nadeije Laneyrie Dagen
Brancusi la Targu Jiu
Ion Miclea
Relatii clienti
Abonare
Top vanzari
| Despre noi | Carti Online | Reguli confidentialitate | Sitemap |
© LIBRARIA BUCURESTI ONLINE