Tema centrala în Morometii ar fi libertatea morala în lupta cu fatalitatile istoriei. Ea este anuntata de prozator într-o fraza liminara, programatica, de care s-a facut în interpretarea critica mai mult caz: „În Câmpia Dunarii, cu câtiva ani înaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfârsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari.“ Ceea ce urmeaza în roman contrazice aceasta imagine.

Timpul este viclean, rabdarea nu e decât o forma de acumulare pentru o noua criza. La sfârsit, când drama Morometilor este narata si, prin ea, imaginea vietii linistite spulberata, prozatorul revine asupra notatiei de început: „Timpul nu mai avea rabdare.“

Este una dintre multele imagini ale simetriei în literatura lui Marin Preda, plina de evolutii închise, de ample miscari în cerc, si vrea sa dea o idee despre rotatia procesuala a vietii dupa o lege statornica si misterioasa care actioneaza si în natura.

Chiar demersul epic se înscrie în fatalitatea acestei repetitii.

EUGEN SIMION