Drumul sinuos pe care London a ales sa mearga de-a lungul întregii sale vieti l-a transformat într-un barbat puternic si competitiv, capabil „sa tolereze multe din cruzimile si ticalosiile inconstiente, nepremeditate, savârsite în clipe de furie de oameni”, asa cum el însusi afirma despre sine.

Si totusi aceasta toleranta fata de cruzime si brutalitate este limitata chiar si în cazul unui caracter puternic si calit, precum cel al lui Jack London.

Desi si-ar fi dorit sa poata stopa actiunile de dresare a animalelor prin metode violente si chinuitoare, era constient ca o astfel de lupta nu poate fi dusa pe cont propriu, fara o sustinere din partea semenilor sai.

Realist, el stie ca nici unul la mie dintre oameni nu ar deveni membru într-o organizatie care sa militeze pentru protectia si drepturile animalelor, însa nu a putut ramâne impasibil.

Dupa ce ani la rând evitase sa participe la astfel de spectacole, convins fiind ca „sub masca artei, cruzimea a atins cel  mai înalt grad”, London decide sa ia atitudine si scrie impresionantul roman „Mihail, câine de circ”.

Exploatându-si talentul literar, London scoate la iveala în mod impresionant întreaga suferinta si neputinta ce se ascund dincolo de reprezentatiile în care protagoniste sunt animalele menite sa distreze publicul participant.

Dincolo de incontestabila valoare literara, romanul lui Jack London dobândeste si o valoare sociala prin faptul ca, dupa publicare, a generat mai multe actiuni de protejare a animalelor decât îsi putuse imagina autorul.