Cu Mânia si orgoliul (2001), Oriana Fallaci rupe o tacere care a durat zece ani dupa publicarea romanului Insciallah, consacrat misiunii occidentale de pace în Beirutul sfâsiat de conflictul dintre crestini si musulmani si de luptele cu Israelul.

Zece ani în care Fallaci a ales sa traiasca retrasa în casa ei din New York, în exil, pentru a se lupta cu o boala necrutatoare: cancerul.

11 septembrie îi impune sa se întoarca la masina de scris pentru a da glas acelor idei pe care le-a cultivat mereu în interviuri, în reportaje, în romane.

Rezultatul este un articol publicat în „Corriere della Sera” din 29 septembrie 2001, o predica, asa cum îl defineste ea însasi, care a avut un enorm rasunet în Italia si în strainatate.

Apare sub forma de carte în versiunea originala si integrala, precedat de o prefata în care Fallaci abordeaza radacinile terorismului islamic si vorbeste despre sine, despre izolarea sa, despre optiunile ei riguroase si tenace.

Reactia a fost exploziva, polemicile feroce.

Mânia si orgoliul este o carte de care nu se poate face abstractie pentru întelegerea timpurilor noastre si a celor ce vor veni.