Diavolul ia chipul iluzionistului Woland si se amuza sa puna pe jar Moscova, orasul unde Maestrul si Margareta incearca sa-si traiasca iubirea.
Departe in timp si spatiu, Pontius Pilat il judeca pe Isus. Planurile aluneca unul spre altul, intalnindu-se intr-o poveste a suferintei si sacrificiului si, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit in viata de la Moscova se spune in cer. Impanzit de date autobiografice, de aluzii livresti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov da impresia paradoxala ca a fost scris dintr-o suflare, antrenandu-si cititorul in iuresul nebunesc al intamplarilor din Moscova anilor '30.
Recomandari pentru cartea Maestrul si Margareta
1. O capodopera paradoxala, in care stralucirea este obtinuta din combinarea umorului negru si a magiei negre! Bulgakov scrie aici romanul iubirii, disperarii si nevoii de mantuire, una dintre cele mai mari carti ale secolului XX. O lectura pasionanta si, in acelasi timp, cathartica. (Publishers Weekly)
2. In acelasi timp fabula, satira si roman de dragoste, Maestrul si Margareta este o parabola despre putere si efectele ei distrugatoare, despre bine si rau si, mai ales, despre fragilitatea umana si forta iubirii. (The New York Times )
3. Maestrul si Margareta nu este o lectura usoara. Esenta romanului este ascunsa in spatele unor sensuri ce pot fi descifrate cu dificultate. Romanul prezinta povestea unei iubiri imposibile, dar personajele isi depasesc statulul de oameni obisnuiti. Merita sa va aventurati insa in lumea unui roman ciudat la prima vedere, dar pasionant daca il patrundeti in profunzime (Evenimentul Zilei)
4. Maestrul si Margareta este un roman despre coborarea si revarsarea sacrului in lume. Absolut toate personajele, fie cele din istoria profana, fie cele din istoria sacra a cartii, resimt acut acest impact. (Ion Vartic)
Fragment: Maestrul si Margareta
Vino cu mine, cititorule! Cine ti-a spus ca nu exista pe lume dragoste adevarata, devotata, dragoste vesnica? Sa i se taie mincinosului limba lui ticaloasa! Vino cu mine, cititorul meu, numai cu mine, si am sa-ti arat o asemenea dragoste! Da! Maestrul se īnsela, cīnd la spital, īn ceasul acela tīrziu de dupa miezul noptii, īi spunea lui Ivan ca ea l-a uitat. Era cu neputinta. Nu, ea nu-l uitase.
Inainte de toate, sa dezvaluim taina pe care maestrul nu voise s-o dezvaluie lui Ivan. Pe iubita lui o chema Margareta Nikolaevna. Tot ceea ce maestrul īi povestise despre ea sarmanului poet era adevarul adevarat. I-a descris-o asa cum era: frumoasa si inteligenta. La aceasta trebuie sa mai adaugam ceva: putem spune cu convingere ca multe femei ar fi dat orice sa faca schimb cu Margareta - adica, sa-si schimbe viata cu a ei. Femeie la treizeci de ani, fara copii, Margareta era sotia unui specialist de vaza, care, pe deasupra, facuse o descoperire de importanta nationala. Era tīnar, frumos, bun, cinstit, si-si adora nevasta. Margareta Nikolaevna cu sotul ei ocupau etajul de sus al unei vile superbe, aflata pe o ulicioara din apropierea Arbatului, īn mijlocul unei gradini. Un loc īncīntator! Oricine se poate convinge de asta, daca vrea sa se duca pīna acolo. Sa-mi spuna mie, si eu īi dau adresa, īi arat drumul; vila mai e si astazi acolo.
Margareta Nikolaevna nu ducea lipsa de bani. Putea sa-si cumpere orice-i facea placere. Printre cunoscutii sotului erau si oameni foarte interesanti. Niciodata nu avusese de-a face cu un primus. Nu cunostea ororile traiului īntr-un apartament comun! In concluzie... era oare fericita? Nici o clipa! Din ziua cīnd, la nouasprezece ani, se maritase si se mutase īn aceasta vila ea nu cunoscuse fericirea. O, zei! Ce-i lipsea acestei fiinte? Ce-i trebuia acestei femei, īn ai carei ochi ardea totdeauna o mica flacara de neīnteles? Ce-i trebuia acestei vrajitoare, cu uitatura putin crucisa, care īn acea zi de primavara iesise tinīnd īn mīna un buchet de mimoze? Nu stiu, nu am aflat. Desigur, spunea adevarul, avea nevoie de el, de maestru, nu de vila aceea īn stil gotic, nici de gradina ei, si nici de bani. Spunea adevarul, pe el īl iubea.
Chiar si mie, povestitor obiectiv si un strain, mi se strīnge inima la gīndul sentimentului pe care l-a īncercat Margareta cīnd a venit a doua zi īn casuta maestrului (din fericire, fara sa fi vorbit cu barbatul ei, care nu se īntorsese la ora fixata) si a aflat ca maestrul disparuse. A facut totul ca sa afle ceva despre el, dar, bineīnteles, nu a aflat nimic. si s-a īntors la vila ei, urmīndu-si cursul vietii de pīna atunci.
Dar de īndata ce zapada murdara de pe trotuare si de pe strazi se lua, de īndata ce pe fereastra intra prima adiere a vīntului de primavara, jilav si nelinistitor, Margareta Nikolaevna īncepu sa tīnjeasca si mai mult decīt īn timpul iernii. Plīngea deseori pe-ascuns, ceasuri īn sir, amarnic. Nu stia pe cine iubeste: un om viu sau unul mort? si pe masura ce zilele treceau pline de disperare, mai cu seama cīnd afara se lasa bezna noptii, o chinuia tot mai des gīndul ca dragostea ei o leaga de un mort.
Trebuia sa-l uite sau sa moara. Nu putea sa mai continue o viata ca aceasta! Nu, nu putea! Trebuia sa-l uite cu orice pret, da, sa-l uite! Dar el nu se lasa uitat, asta era durerea ei!
Da, da, aceeasi greseala!" īsi spuse Margareta stīnd līnga soba, cu ochii atintiti la focul pe care-l aprinsese īn amintirea acelui foc ce ardea atunci, cīnd el, maestrul, scria despre Pilat. Ah, pentru ce am plecat īn noaptea aceea de la el? Pentru ce? A fost o nebunie! M-am īntors a doua zi, dupa cum īi fagaduisem, dar a fost prea tīrziu. Da, m-am īntors asa cum s-a īntors si nefericitul Levi Matei - prea tīrziu!"
Despre Autor: Mihail Bulgakov
Destinul lui Bulgakov pare guvernat de acelasi amestec de satira, fantastic si tragism care e amprenta operei sale. Nascut la Kiev in 1891, in familia unui profesor de teologie, studiaza medicina, pe care o practica vreme de patru ani (1916-1920), pe front si in spitale de provincie. Devine dependent de morfina, dar, cu ajutorul primei sale sotii, reuseste sa invinga raul. In 1920 abandoneaza medicina pentru a se dedica scrisului. Intra in lumea teatrului, iar piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Alba, are mare succes, fiind considerata un Pescarus al noii generatii de dramaturgi. Simpatia evidenta pentru ofiterii Albi face ca piesa sa fie interzisa, dar (paradoxal!) este, in acelasi timp, piesa preferata a lui Stalin. Din 1929 nu i se mai publica nici o carte si nu i se mai joaca nici o piesa. Traind la limita supravietuirii, Bulgakov se vede silit sa-i trimita dictatorului o petitie, apoi, intr-o scrisoare adresata guvernului sovietic, sa vorbeasca despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a carui existenta este amenintata. Scrisoarea ramane celebra atat ca model al disidentei asumate, cat si prin efectele ei neasteptate. Trei saptamani mai tarziu, primeste un telefon bizar direct de la Stalin, in urma caruia, desi Bulgakov crede ca a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui raman insa nepublicate. In ultimul deceniu al vietii scrie cu frenezie, temandu-se ca nu va termina romanul Maestrul si Margareta. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, dictand sotiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei.
