Libraria Bucuresti, numai carti bune
Libraria Bucuresti, numai carti bune
Gaseste puterea sa mergi mai departe

Contul meu

Cosul meu

Relatii Clienti

Cum Cumpar ?
NOUTĂŢI
ÎN LIBRĂRIE
BESTSELLER
TOP 20 VANZĂRI
OFERTE SPECIALE,
COLECŢII ŞI PACHETE
SUPERCĂRŢI
ÎN PREGĂTIRE
Aboneaza-te la newsletter
ANPC
Istoria tradarii la romani, 2 volume
Istoria tradarii la romani, 2 volume
Editura: Eurostampa
Data aparitiei: 2012
Numar de pagini: 800
Numar de volume: 2
Autor(i): Mircea Balan
Editura: Eurostampa
Disponibilitate: In stoc

Una din lozincile istoriografilor/ideologilor comunisti era ca "cine stap?neste trecutul va stap?ni si viitorul".

Nici un observator atent nu poate sa nu ajunga la concluzia ca istoria noastra a constituit principalul cap de pod ?n ?ngenuncherea rom?nilor, un popor nesupus, mereu c?rtitor, calauzindu-se mai mult dupa propriul interes dec?t dupa ...
Pret: 49,00 lei
buc.
CARTI » Istorie » Istoria tradarii la romani, 2 volume

Istoria tradarii la romani, 2 volume

Una din lozincile istoriografilor/ideologilor comunisti era ca "cine stap?neste trecutul va stap?ni si viitorul".

Nici un observator atent nu poate sa nu ajunga la concluzia ca istoria noastra a constituit principalul cap de pod ?n ?ngenuncherea rom?nilor, un popor nesupus, mereu c?rtitor, calauzindu-se mai mult dupa propriul interes dec?t dupa lege si ordine, traditionalist si conservator, greu de educat si de instruit, dar cu at?t mai usor de manipulat din cauza ramasitelor mentale gentilice.

Cu toate ca a avut vecini mai mult ori mai putin ostili, raul si l-a facut/si-l face mai ?ntotdeauna singur. (Petru Tomegea)

De trasaturile acestea de caracter au profitat cu v?rf si ?ndesat imperiile din jur, mai cu seama noua putere nascuta la Rasarit dupa 1917, de asta data ?n mod grosier, de-a dreptul frustrant, prin adevarati "cai troieni" naimiti de bolsevici: Mihai Bujor, C. Stere, C. Dobrogeanu-Gherea, M. Roller, Ana Pauker, Bodnarenko si at?tia alti tovarasi de drum politruci/apparatchiki infiltrati/platiti (unii spun ca din Tezaur, n.a.), multi ?nca activi, pentru a vesteji tocmai cel mai puternic si sanatos curent al vremii de p?na la 1918 conform caruia puterea poate fi generata doar de unire, temeiul ?nfaptuirii singurei patrii pe care au avut-o vreodata Rom?nii (1918 - 1940); se pare ca principala grija, singura teama "de la origini p?na ?n prezent" ale imperiului de la est, ale celui otoman, ale celui habsburgic si ale altora au fost ca nu cumva Rom?nii sa aiba o patrie unica, adevarata si puternica unde sa traiasca pentru vecie "?ntr-un cuget si o simtire".

Dupa multi, chiar dintre compatrioti, nici nu ar merita-o, nefiind ?nca maturizata constiinta unitatii de neam si de tara; cu toate ca a ?nceput un nou mileniu, cel de-al treilea, acesta ?i gaseste din nou dezbinati, dezarticulati, pe acelasi drum al transformarilor si al "tranzitiei", fara un proiect clar si asumat, ca dovada a lipsei unui suport popular datorat constientizarii si asumarii raspunderii.

Asadar de-a lungul timpului Rom?nii, ca si stramosii lor de altfel, sunt perceputi de altii ca o amenintare

Lucrarea care a st?rnit g?ndurile de fata apartine lui Mircea Balan si are un titlu amar-ironic "Istoria tradarii la rom?ni" de la origini p?na la Mihai Viteazul, primul volum, si de la Mihai Viteazul p?na astazi, cel de-al doilea.

Desigur, conationalii s-au tot plictisit citind at?tea istorii, de la cele de culise p?na la cele academice, de la cele referitoare la organizatii secrete, oculte, adevarata fobie la noi, la administratie, scoala, bucatarie, p?na la monografia ultimului catun.

Dar sa localizeze strict la rom?ni tradarea nu s-ar fi asteptat nimeni, cu at?t mai mult cu c?t, slava Domnului! au avut parte de ea si altii, iar materia ?nvatata de toti la scoala nu prea face referiri, ba din contra, la asemenea incidente/accidente. Noi stiam ca stramosii nostri si-au aparat glia cu eroism, n-au r?vnit niciodata la ce nu le apartinea, iar de la Burebista la Iliescu este doar o evolutie "pozitiva" (pleonasmul nu ne apartine, n.a.), rom?nii mostenind de la daci si de la romani, de la Decebal si Traian cele mai alese virtuti, astfel ca dupa at?tia tatuci si tot at?tea progrese am ramas ?n urma, ?n sf?rsit, cu mai bine de jumatate de veac fata de tarile civilizate (scuzati ironia! n. a.), ba chiar si fata de compatimita Albanie, cu vreo c?teva zeci bune de dolari la venitul mediu pe cap de locuitor.

Din Istoria lui Mircea Balan dispar aproape cu totul legendele si poemele eroice prin care autorii, mai cu seama ai manualelor scolare, dar si ai altor lucrari de specialitate, aduc imnuri, ode si elogii nemasurate ?naintasilor, citeaza copios traditii, balade si legende, fara nici un fel de discernam?nt, de ochi critic, poate cu speranta ca ceva tot se va rasfr?nge p?na la urma si asupra lor, ?nc?t nu trebuie sa mire pe nimeni ca specialistii straini nu prea le iau ?n seama (a se vedea cazul ultimului tratat academic de istorie, n. a.).

Nimanui nu i-a trecut prin cap, fireste, ca ceea ce scriu istoricii, sau macar unii dintre ei, n-ar fi adevarat.

?nsa socul este coplesitor c?nd afli ca, pe l?nga cele arhicunoscute, istoria noastra este, ?n fond, un lung sir de tradari, defectiuni pe c?mpul de lupta care de care mai odioase si mai nerusinate, mai lipsite de onoare si de dragoste de tara, (ultima trasatura ulcer?ndu-ne existenta, n. a.), tratate si ?ntelegeri ?ncalcate, nu numai de catre rom?ni, dorinta de a obtine puterea si de a o mentine cu orice pret etc.

Eroi dintre cei mai merituosi, domnitori cu dragoste de tara, personaje ilustre implicate ?n propasirea neamului binemerita de la urmasi respect si recunostinta, ?nsa imaginea lor nu se poate sa nu fie amestecata si ?ntr-o fapta necugetata, degradanta, de la regicid la ?nlaturarea miseleasca a adversarului, chiar daca acesta era sot/sotie, fiu/fiica, tata/mama, ruda ori nu, fara exceptie, mai ales daca e vorba de putere politica.

Despre o judecata dreapta nici nu poate fi vorba, asemenea "fineturi" europene nasc?ndu-se cu adevarat de abia dupa Cuza

Nicaieri ?n lume, ?n afara de Asia poate, popoarele nu si-au ucis ori alungat cu mai multa pofta conducatorii, de la Burebista p?na la Ceausescu.

Nicaieri ?n lume m?rsavia nu ajunge ?n sfere at?t de ?nalte ca ?n spatiul carpato-danubiano-pontic: hiclenirea si hainirea sfetnicilor, deseori chiar a domnilor, sotii de voievozi, si nu numai, disparute pentru a face loc altora, drept este ca nici ele nu s-au lasat "mai prejos", (vezi sotiile Movilestilor, n. a.), surori si frati care se omoara pentru tron/mostenire/avere sau ?si trimit copiii cu buna stiinta la moarte, si nu este vorba de Br?ncoveanu aici, uriase sume de bani publici dosite si ramase ?n buzunare proprii; ?n lipsa curajului, p?r?ciuni la toate "portile", fel de fel de "facaturi" pe care istoria nu le mai poate desc?lci ?n vecii vecilor: asasinarea lui Mihai si Tudor, se pare, caz unic, cu acordul generalilor proprii, pierderea unor teritorii mostenite de la stramosi fara a se trage macar un foc de arma, teritorii locuite de fratii nostri, armistitiul cu sovieticii urmat de ocuparea militara abuziva, fara razboi, a arealului national, revolutia...

Dar parca nimic nu doare mai mult dec?t tradarea lui Decebal de catre apropiati, razboirea lui Stefan cu Vlad Tepes si cu Iancu de Hunedoara, binefacatorii sai, atacarea lui Matei Basarab de catre Vasile Lupu.

Sau rusinarea Doamnei Movila de catre turci fara ca macar un palos moldovean sa iasa din teaca.

Oricine s-ar ?ntreba de ce manualele, cursurile si chiar lucrarile academice ocolesc cele mai multe dintre asemenea evenimente, omit?nd prezentarea completa, corecta, clara, categorica a greselilor, a gafelor, a pacatelor noastre.

Probabil ca prof. francez Jacques Julliard are dreptate afirm?nd ca noi, Rom?nii, continuam sa suferim din cauza incapacitatii de a ne privi trecutul ?n fata (apud "22", Nr. 725), o acuza grava, trecuta neobservata, dar din fericire valabila doar pentru "rinocerii" si "dinozaurii" epocii de aur, aflati, bine?nteles, ?n aceleasi posturi, cei ce se opun cu ?ndaratnicie publicarii ?n totalitate a documentelor istorice relevante, mai ales recente, si chiar a operelor integrale ale ?naintasilor, cazul cel mai elocvent fiind acela al poetului national.

Mentalitate deficitara, paguboasa, priv?nd de adevar, care, se stie, este temeiul libertatii, generatii ?ntregi. Din c?t se cunoaste, a omite e sinonim cu a minti si nimeni nu poate folosi, fara grave consecinte ?n timp, minciuna ?n educatie.

Oricine percepe aici un semn al neputintei de a recunoaste barbateste niste pacate, de care, mai devreme sau mai t?rziu, fiecare cetatean se va lovi, caci lipsa unei judecati drepte si cinstite cu noi ?nsine ne-a afectat si ne afecteaza ca un blestem. Spovedania este un ?nsemn al puterii si o garantie a ?ndreptarii, iar ascunderea, tainuirea celor vadite, stigmat al slabiciunii.

Istoricul Balan, asemeni lui Lucian Boia si altora, pare sa nu ierte nimic, pun?nd ?n discutie tot ce ?i ofera izvoarele cercetate, corel?nd documente si pareri, ?ncerc?nd sa prefigureze un sens, o noima at?tor sovaieli, ?ntoarceri si rastalmaciri.

Uneori gaseste explicatii, cauze, motivatii de unul singur, alteori citeaza istorici, oameni politici, filosofi, sociologi, scriitori realisti care au rascolit, au rasucit ?n inima noastra adevaruri dureroase, daca nu tragice, cu speranta ascunsa ca se poate ?nvata ceva macar acum, c?nd, orice s-ar spune, Rom?nii au scapat, draga Doamne, la libertate.

Daca ar fi sa se evidentieze ?n ordinea importantei si a ocurentei punctele slabe ale parcursului nostru prin "vremi", dintre toate pare sa se detaseze inapetenta conducatorilor rom?ni pentru carte si pentru ?nvatatura, fiindca de la Burebista p?na la Cuza scolile noastre, dinafara celor confesionale, au fost de-a dreptul inexistente, insignifiante ?n comparatie cu tarile ?n clubul carora vrem sa fim primiti.

Astfel, ?n timp ce ?n spatiul dunarean dainuia barbaria, Irlanda avea scoli academice ?n care ?nvata viitoarea elita a Europei (secolul al VI-lea, n. a.), cu mult mai devreme de aparitia primelor "tari" rom?nesti, la sf?rsitul primului mileniu, scotienii au scoli de rang universitar, iar ?nainte cu doua veacuri ca Musatinii si Basarabii sa-si casapesca fratii concurenti la domnie, englezii ?nvatau deja la Oxford (1133) iar francezii la Sorbona (1257).

De la origini p?na ?n prezent, nici unui conducator nu i-a dat prin cap ca ram?nerea noastra ?n urma are o singura cauza si un singur leac - ?nvatatura temeinica.

Daca nu ar fi existat universitatile lui Cuza si reformele lui Spiru Haret asociate unei generatii de intelectuali devotati, sacrificati apoi (cu cinismul de rigoare al Anei Pauker: "vinovat, nevinovat / canalul treb[ui]e terminat", n. a.) asemeni mucenicilor ?n temnitele comuniste, tara, poporul si limba rom?na ar fi disparut pentru vecie.

?n timp ce marile culturi europene ?si modernizeaza scolile, doctrina si legislatia referitoare la instructie si educatie, (vezi cazul recent al Primului Ministru englez care si-a asumat raspunderea ?n Camera, fiind la un pas de a-si pierde mandatul, n. a.), ?n Rom?nia nu exista preocupare mai ?nalta dec?t ?ndobitocirea / ?mbrobodirea (a se citi fraierirea) electoratului si c?stigarea puterii politice.

De dotare ori logistica instructionala nici nu poate fi vorba, neav?nd termeni de comparatie.

Amartya Sen, premiul Nobel ?n l998, sustinea cu argumente de bun simt ca libertatea si suprematia unei natiuni sunt date de catre ?nvatam?nt si sanatate, ?nsa c?nd au fost acuzati ?n media de iresponsabilitate si de lipsa de patriotism, politicienii nostri au sarit ca arsi. Doar at?t. Fara nici o consecinta.



Majoritatea faptelor ur?te ale istoriei noastre se datoreaza lipsei unui cod de legi simple, clare si acceptate / aplicate

Astfel ar fi putut fi salvate vietile nenumaratilor pretendenti la succesiune, a stolnicului Cantacuzino, eminent istoric dar si maestru al sforariilor politice, a lui Miron Costin, cronicarul, ale at?tor personalitati disparute naprasnic ?n conflictele si rivalitatile vremurilor de restriste.

Contrar celor sustinute de mai marii eclesiastici ortodocsi, cele zece porunci au prins destul de greu la Rom?ni, iar legile si respectul pentru ele ?nca treneaza.

Vina este cautata ?ntotdeauna la altii, iar cei puternici se ascund ?n spatele privilegiilor.

Neav?nd vreodata un cod cavaleresc al onoarei si al demnitatii, multi dintre noi si-au pierdut respectul pentru valoarea morala, devenind ferventi delatori sau ?mbogatindu-se peste noapte pe spinarea saracului si a vaduvei.

Vina nu este numai a lor, ci si a sistemului care a creat asemenea orori / erori umane.

Pe care Istoria ar dori sa nu le mai vada repetate.
Carti scrise de acelasi autor:
Mircea Balan - Istoria violentei la romani, 2 volume (apare in curand - solicita acest produs)
Mircea Balan - Istoria betiei la romani (apare in curand - solicita acest produs)
Mircea Balan - Istoria tradarii la romani, 2 volume

Ce parere ai despre cartea "Istoria tradarii la romani, 2 volume" ?

Cine a cumparat Istoria tradarii la romani, 2 volume, a mai cumparat si:
Amiralul Horthy, regentul Ungariei
Catherine Horel
In echipa lui Stalin
Sheila Fitzpatrick
Intalniri militare cu extraterestrii
Frank Joseph
Doua veacuri de populism romanesc
Robert Adam
Abonare newsletter
Relatii clienti
termeni si conditii
Cartea Saptamanii
| Despre noi | Carti Online | Reguli confidentialitate | Sitemap |
© LIBRARIA BUCURESTI ONLINE