Lucrul cel mai frumos care se întâmpla în aceste pagini este povestea unei anumite forme a întâlnirii. Oamenii se întâlnesc si ramân legati de-a lungul vietii în cele mai diferite chipuri.

În romanul lui Bulgakov, Margareta îl întâlneste pe Maestru pentru ca „îsi daduse întâlnire“ cu el, desi cei doi nu se cunosteau. si se duce la întâlnire purtând în brate un buchet de flori galbene. Iar Maestrul, la rândul lui, vine la aceasta întâlnire pe care nimeni nu i-o daduse. Întâlnirea dintre cei doi se produce în orizontul asteptarii ei si însasi apriga asteptare a întâlnirii creeaza întâlnirea.

La prima vedere, întâlnirea de-acum, „în jurul unei palme Zen“, pare una prozaica: ea are loc în urma unei corespondente purtate vreme de trei ani între un doctorand si profesorul lui. Dar ea devine în cele din urma o întâlnire între doi oameni care, scriindu-si, au transformat departele geografic al unui epistolar în darul unei apropieri neasteptate.

Pâna la urma, paginile acestea se adreseaza oricui, în masura în care oricine poate fi interesat de un experiment îndeajuns de straniu: unul care încearca sa scoata viata din piatra seaca a filozofiei.

Iar pentru ca aici este vorba de un experiment si-un loc al întâlnirii, sensurile, reflectiile sau ideile au fost din când în când lasate sa intre în scena însotite de comentariul lor grafic. Sa fie oare posibil un dialog atât de direct si de intens între gând si imagine?