Romanele Intamplari in irealitatea imediata si Inimi cicatrizante prezinta experiente si drame existentiale, incadrandu-se in literatura autenticitatii subiective, alaturi de romanele lui Anton Holban O moarte care nu dovedeste nimic si Ioana.

Desi Intamplari in irealitatea imediata e scris la persoana intai singular, naratorul evocand propria sa experienta de viata, iar Inimi cicatrizante este " o carte organizata", cum o caracteriza Mihail Sebastian, ambele romane au ca trasatura comuna modalitatea de expunere printr-o succesiune dinamica de notatii, care incita permanent atentia cititorului prin varietatea secventelor si-i percuteaza sensibilitatea prin natura insolita si imprevizibila a situatiilor.

Ambele romane exceleaza prin luciditatea si concretetea notatiilor, detasate de orice ezitare pudibonda, in primul predominand elemetul ilogic, straniu si enigmatic, iar in cel de-al doilea imaginile de cosmar.

Cum s-a mai remarcat, Intamplari in irealitatea imediata reflecta o criza de identitate, este un roman al devenirii, al trecerii de la copilarie la adolecenta, proces care evolueaza prin descoperirea esentelor ascunse ale lucrurilor, intamplarilor si oamenilor cu care se confrunta naratorul si care ii releva noi intelesuri ale lumii inconjuratoare.

Cautand sa descifreze substanta, resorturile si semnificatiile realitatil concrete, naratorul ajunge la o noua interpretare a acestei realitati, lumea exterioara existand prin modul propriu in care o percepe, anuland datele comune si banale ale realitatii obisnuite, transformand-o intr-o irealitate imediata, fantastica si halucinanta, ilogica si absurda.