Romanul Guermantes reprezinta cazul exemplar al maximei extensii prin care un nume "diafan" poate emana din sine o "lume" halucinant de reala si, ?n consecinta, o grandioasa constructie narativa ("Numele Guermantes era ca un cadru de roman...") menita sa ilustreze, ?n chip memorabil, ipoteza cu privire la o anume autonomie a fictiunii. Acest nucleu, ?n vesnica pulsatie, reprezinta, ?n acelasi timp, "o ultima iluzie de spulberat": ?ntr-adevar, numele magic "Guermantes" se va volatiliza ?ntr-o dimineata spectrala, - "matineul ducelui de Guermantes", din ultimul roman al ciclului.
Cornel Mihai Ionescu

Marcel Proust, unul dintre cei mai mari scriitori francezi ai secolului XX, este, asemenea multor creatori, autorul unei singure opere: In cautarea timpului pierdut . O opera totala, unica, inimitabila. Critica rom?neasca a fost la fel de entuziasta ca si cea europeana, subliniind valoarea estetica si configuratia cu totul particulara a marelui roman. ?n analiza lui Ovid S. Crohmalniceanu, cartea reproduce ?nsasi alcatuirea complicata a universului, armonia si distorsiunile sale, dilatarea permanenta pe care el o sufera ?n timp. Sensibilitatea lui Proust la aceasta multitudine naucitoare de aspecte ale vietii este enorma, romancierul mostenind prin dubla sa origine o curiozitate si o neliniste pe care le-a aliat ?n mod exceptional cu un gust pentru claritate si ordine, pentru constructia solida arhitecturala..