Hara, centrul vital al omului - Karlfried Graf Durckheim

Practicarea Harei ajuta în acelasi timp la stapânirea vietii în aceasta lume si la progresarea pe Cale totodata.

Este vorba de Calea ce îi reda omului, care si-a pierdut radacinile, constiinta originii sale vesnice si îl pregateste pentru realizarea menirii lui primordiale, adica revelarea Fiintei în existenta.

Întoarcerea omului în centrul lui originar, a omului ajuns strain lui însusi, a jucat totdeauna un rol decisiv în angajarea pe Cale.

Învatarea si practicarea Harei, a centrului vital al omului, ajuta la constientizarea acestui proces.

Karlfried Graf Durckheim - cel care a unit în persoana sa vechea spiritualitate a Orientului si a Occidentului într-o sinteza creatoare - ofera cu aceasta carte în mod magistral exercitiul de baza al tuturor practicilor de meditatie orientale, cu numeroase exemple si indicatii practice precise.

Maestrul de tir cu arcul Kenran Umeji avea obiceiul sa-si invite elevii sa-i atinga muschii bratului în clipa în care îsi încorda arcul. Elevii lui puteau sa constate ca muschii lui erau complet destinsi.

Daca unii din ei îsi exprima uimirea pe aceasta tema, maestrul începea sa râda si spunea: „Numai începatorul cauta sa întinda arcul cu forta musculara, eu, o fac pur si simplu cu ki. Ki, adica forta universala la care participam prin fiinta noastra esentiala.

Trebuie sa învatam, gratie lui Hara, sa o simtim si sa o lasam sa vina, contrar fortei miscate de vointa, forta „actiunii”.

Omul care are Hara stie de asemenea sa astepte. Oricare ar fi situatia în care se afla, el da dovada de rabdare si are întotdeauna timp. Este capabil sa observe cu calm si nu se simte obligat sa intervina de îndata ce ceva îi displace.

Cu cât este mai avansat în practica Harei si a învatat sa cunoasca aceasta forta care îi confera calm si rabdare, cu atât mai repede ia cunostinta de momentele în care îsi paraseste centrul „just” si recade sub influenta Eului egocentric. si regaseste centrul, în mod foarte natural, fara sa vrea.

Omul care poseda Hara este calm. De aceea Hara are o virtute curativa în privinta nervozitatii, sub orice forma se prezinta ea. Agitatia, micile miscari involuntare dispar.

S-ar putea spune ca pacea s-a înfaptuit în corp, o pace interioara care nu este sinonima cu absenta de viata, ci care exprima o forta concentrata în centrul vital, sursa de securitate, si o armonie în acelasi timp vie, „vibranta” si linistita a totului care este omul.

Facultatile omului sunt blocate atunci când acesta este prizonier al „micului” Eu, adica atunci când întreprinde o sarcina nefiind centrat în mod corect. Daca ajunge sa se elibereze de acest Eu si daca îsi regaseste centrul „just”, el îsi recapata imediat stapânirea deplina a facultatilor lui si a cunostintelor lui.

In definitiv, omul dispune pe deplin de facultatile lui daca le lasa sa intre în joc în mod natural, fara sa intervina vointa. Dar daca el crede ca poate sa recurga la ele prin canalul acestei vointe, ele i se refuza.

Orice nervozitate exprima frica ce îl domina pe om de a nu-si putea duce la bun sfârsit sarcina. Aceasta frica provoaca o crispare a persoanei, care îi scade capacitatile. Pentru a le regasi, el trebuie sa se elibereze de vointa de „a face totul” a Eului.