Citeste un fragment online

1) În timpul acestei vacante García Márquez a avut o alta experienta sexuala torida, de data aceasta cu o voluptuoasa tânara negresa pe care o numeste “Nigromanta” (nume pe care îl va da unei alte negrese, la fel de senzuale, în penultimul capitol din “Un veac de singuratate”) si care era maritata cu un politist.

Luis Enrique a istorisit deja o parte a povestii: “Într-o buna zi, la miezul noptii, Gabito a întâlnit un politist pe podul Alvarez, din Sucre.

Politistul se ducea acasa la nevasta lui, iar Gabito se întorcea de-acolo. Dupa ce s-au salutat, politistul s-a interesat de sanatatea familiei lui Gabito, iar Gabito de cea a sotiei acestuia. si daca asta e o poveste pe care chiar si mama o mai spune uneori, va puteti imagina povestile pe care le stie, dar nu le spune. si nici pe aceasta n-o spune în întregime, pentru ca sfârsitul este ca politistul i-a cerut lui Gabito un foc, iar când acesta s-a apropiat, politistul s-a strâmbat si i-a zis, ‘Drace, Gabito, trebuie sa fi fost la “La Hora” pentru ca mirosi a curva ceva de groaza.”

Câteva saptamâni mai târziu – potrivit versiunii lui García Márquez – politistul l-a prins în pat cu nevasta sa (din nefericire, adormise) si l-a amenintat cu o runda de ruleta ruseasca, în care el, Gabito, ar fi trebuit sa fie unicul jucator. Omul legii s-a înduplecat nu doar pentru ca avea aceleasi convingeri politice cu tatal lui García Márquez, ci si pentru ca îsi amintea cu recunostinta de o ocazie recenta în care Gabriel Eligio îl vindecase de o blenoragie pe care niciun alt doctor nu reusise s-o trateze.În acel fantomatic tinut muntos, García Márquez avea nevoie de un autor în genul lui Kafka, si, în cele din urma, exact asta a si gasit. Într-o dupa-amiaza, un prieten de pe coasta i-a împrumutat un exemplar din “Metamorfoza”, tradus de un scriitor argentinian pe nume Jorge Luis Borges. García Márquez s-a întors la pensiune, a urcat în camera, s-a descaltat si s-a întins în pat. A citit prima fraza: “Într-o dimineata, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, dupa un somn zbuciumat, se pomeni metamorfozat într-o gânganie monstruoasa”. De-a dreptul fascinat, García Márquez îsi aminteste ca si-a spus: “Drace, exact asa vorbea bunica!”..

2) Dupa ce-a devenit faimos, García Márquez a fost atras în repetate rânduri în capcana întrebarilor legate de “influenta” lui Faulkner asupra sa. Invariabil, însa, în spatele acestora se ascundea o alta întrebare, mai primejdioasa, si anume: daca îl “plagiase” sau nu pe Faulkner; pe scurt, daca nu cumva era lipsit total de originalitate.

Poate, date fiind extraordinarele paralelisme existente între mediile din care proveneau cei doi, remarcabil este faptul ca Márquez nu a fost influentat într-o mai mare masura de Faulkner, mai ales daca luam în considerare faptul ca acesta era, indubitabil, scriitorul favorit al întregului Grup de la Barranquilla. Influenta aproape la fel de hotarâtoare pe care a exercitat-o Virginia Woolf asupra sa este mentionata mult mai putin frecvent, iar cea a lui James Joyce, aproape deloc.

Din moment ce valorile la care se raporta erau atât de numeroase si propria originalitate inconfundabila, nici nu-i de mirare ca Márquez s-a saturat destul de repede de încercarile de a-l reduce la statutul unui Faulkner columbian, în ciuda entuziasmului sau trecator pentru scriitorul din Mississippi si a multiplelor aspecte pe care le aveau în comun.

Nu-si putea permite sa plateasca o chirie decenta, asa ca a ajuns sa locuiasca timp de aproape un an de zile într-un bordel denumit Residencias New York, aflat într-o cladire poreclita de Alfonso Fuenmayor “Zgârie-nori”, pentru ca avea patru etaje, înaltime iesita din comun pentru Barranquilla acelei perioade.

Situat în Calle Real, cunoscuta în popor ca “Strada Crimei”, era aproape fata în fata cu redactia lui El Heraldo si foarte aproape de locul în care locuia Vinyes, în Plaza Colón. Parterul cladirii era închiriat unor notari si altor firme. Deasupra acestuia se gaseau apartamentele prostituatelor, conduse cu o mâna de fier de madama Catalina la Grande.

García Márquez închiriase unul dintre apartamentele aflate chiar la ultimul etaj pentru un peso si jumatate pe noapte. Camera avea trei metri patrati si semana mai mult cu o boxa decât cu un spatiu de locuit. O data pe saptamâna, o prostituata pe nume María Encarnación obisnuia sa-i calce cele doua perechi de pantaloni si cele trei camasi. Uneori nu avea bani sa plateasca chiria, asa ca-i lasa lui Dámaso Rodríguez, portarul cladirii, un exemplar din ultimul sau manuscris ca garantie.

Despre carte: Gabriel Garcia Marquez. O viata

În cei 17 ani de lucru la aceasta biografie, pe lânga discutiile cu Gabriel Garcia Marquez, Gerald Martin a intervievat peste 300 de persoane apropiate si cunostinte ale acestuia: Fidel Castro, Felipe Gonzales si alti presedinti ai Columbiei, scriitori precum Carlos Fuentes, Mario Vargas Llosa, Alvaro Mutis, familia (sotia si copiii autorului, mama, fratii si surorile sale), agenti literari si cei mai buni prieteni si colaboratori. Volumul contine 16 pagini de fotografii cu G. G. Marquez, în diferite ipostaze si împrejurari, împreuna cu familia si prietenii.