"Fiecare moare singur" de Hans Fallada este cea mai importanta carte scrisa vreodata despre rezistenta germana în fata regimului nazist.

În timp ce Hitler alimenteaza cu carne de tun fronturile din întreaga Europa, în Berlinul anului 1940, Otto si Anna Quangel – un cuplu simplu din clasa muncitoare –, dupa ce îsi pierd singurul fiu în razboi, trec de la resemnare tacita si indiferenta la furie mocnita si hotarasc ca a venit timpul sa lupte împotriva sistemului.

Rezistenta lor pare lipsita de semnificatie – denunta regimul nazist prin carti postale si scrisori pe care le distribuie la întâmplare –, dar este egala cu sfidarea suprema într-o lume unde chiar si cea mai mica nesupunere înseamna moarte.

Fiecare moare singur vorbeste despre sadismul grotesc de care e capabila omenirea si, într-un contrast izbitor, despre simplitatea binelui si nobletea decentei.

Poate ca, într-adevar, fiecare moare singur, dar nimeni nu traieste singur sau în deplina intimitate, mai ales într-un oras sufocat de teroare, suspiciuni si crime.

Hans Fallada îsi bazeaza cartea pe povestea adevarata a lui Otto si-a Elisei Hampel, care prin textele lor subversive au încins spiritele în Gestapo pâna când, în cele din urma, au fost capturati si ghilotinati.

Evoca, totodata, imaginea luptei simbolice care adeseori a miscat si-a încurajat insurectii uriase ce-au rasturnat dictatori si regimuri totalitare.