În paginile cartii, viata burgheziei bucurestene de la începutul secolului al XX-lea este înfatisata în tuse balzaciene, impresia de realism este predominanta, iar actiunea romanului se desfasoara pe doua planuri doar aparent opuse.

Pe de-o parte, puterea banului - „Zeul la care se închina toti”, cum spunea Balzac - face ca familia, clanul Tulea, sa lupte prin mijloace mai mult ori mai putin ortodoxe pentru acapararea averii lui mos Costache Giurgiuveanu, un Harpagon dâmbovitean care ascunde banii sub parchet.

De cealalta parte, povestea de dragoste, împartasita, dar, paradoxal, prea putin împlinita, dintre romanticul student medicinist Felix si enigmatica Otilie, plus tomnaticul amorez Pascalopol, întregeste tabloul unei societati cu personaje aparte.

Dintre acestea, în evidenta iese intrigantul Stanica, perfect caracterizat de Nicolae Manolescu în Istoria critica a literaturii române:... e parsiv si seducator, hot si sentimental, escroc si principial".