Publicata prima data la 1981, trilogia
Dragostea si Revolutia cuprinde volumele „Toamna rosie”, „Cei care platesc cu viata” si „Speranta”. Si în acestea, personajele principale sunt taranii.
Problema colectivizarii l-a urmarit pe autor, asa cum declarase chiar el, în permanenta: „Ma duceau la exasperare imaginile din literatura în care ni se descria un taran continuu fericit si care nu mai stia ce sa faca de bucurie ca a venit în sfârsit revolutia socialista sa-l invite la colectivizare ca la o serbare”.
Autorul, se întreaba meditativ, pentru a stârni parca în cititor constiinta neamului: „Cine stabileste si cine masoara hotarele vârstei si ale vârstelor? Cine poate decide când începe, când poate sa înceapa si când se încheie marea iubire? si când avem, si când nu avem dreptul la ea?”.
Trilogia „Dragostea si Revolutia” a fost incomoda nu doar înainte de 1989, dar si dupa, caci a fost distrusa, chiar arsa, încercându-se astfel scoaterea ei din memoria literaturii.
Chiar si asa, Dinu Sararu marturiseste ca nici în acest caz nu s-a simtit obligat sa schimbe macar un cuvânt sau o virgula din manuscrisul original; asadar si aceste volume, precum întreaga sa opera, si-au pastrat integritatea.
„Dragostea si Revolutia” este, din 1984, nu doar un titlu de carte, ci si de film, caci ideea cartii l-a inspirat pe regizorul Gheorghe Vitanidis.
