Omul este o boala. Bolile vin asupra omului, dar omul este el însusi o boala. Aceasta este problema lui si, totodata, în aceasta consta unicitatea lui.

Acesta este norocul si totodata nenorocul lui. Nici un alt animal de pe Pamânt nu este atât de problematic, de nelinistit, tensionat, maladiv, bolnav cum este omul. însasi aceasta stare a dus la întreaga crestere si evolutie a omului, fiindca "a fi bolnav" înseamna a nu fi multumit de situatia ta; omul nu îsi poate accepta conditia.

Boala însasi a devenit dinamismul omului, nelinistea lui, fiind în acelasi timp si nefericirea lui, pentru ca el este agitat, nefericit, si pentru ca sufera.

Nici un animal în afara de om nu înnebuneste. Animalele nu înnebunesc, nu devin nevrotice, decât daca omul le scoate din minti. Ele nu o iau razna în jungla, ci înnebunesc la circ. în jungla, viata animalelor nu este deformata; ea se deformeaza în gradina zoologica. Nici un animal nu se sinucide; numai omul se sinucide.

Doua metode s-au încercat pentru întelegerea si vindecarea bolii numita om. Una este medicina, cealalta este meditatia. Ambele sunt tratamente pentru aceeasi boala, în acest punct este bine sa întelegem ca medicina studiaza fiecare boala a omului separat - o metoda de analiza partiala. Meditatia analizeaza omul în ansamblu ca pe o boala.

Meditatia considera ca boala este însasi personalitatea omului. Medicina considera ca bolile vin asupra omului si apoi pleaca - ca sunt ceva strain omului. Treptat însa, aceasta diferenta s-a redus iar stiinta medicala a început sa admita ca "Nu exista boli, exista bolnavi."