Cum pot fi mai bine ?ntelese finalitatile pedagogice ale jocului? Si cum pot educatorii sa-si dezvolte aptitudinile necesare pentru a utiliza jocul ?n moduri c?t mai eficiente ?n procesul de instruire?

Cartea de fata demonstreaza ?n ce fel angrenarea educatorilor (dar si a parintilor) ?n experiente ludice creative si nedirijate conduce la o reevaluare a semnificatiei jocului pentru educatia timpurie.

Prin descrierea unor experiente de formare didactica ?n jocul "autoactiv", dar si prin stabilirea c?torva principii pedagogice specifice, autorii americani demonstreaza ca jocul practic si nestructurat, bazat adesea pe materiale reciclate, reprezinta nu doar un prilej de recreere, ci mai ales o ocazie de dezvoltare psiho-educationala, de autocunoastere si de sporire a ?ncrederii ?n sine a copiilor din gradinite si scoli primare.

?Placerea de a ?nvata, at?t de evidenta la copiii mici, chiar si atunci c?nd ?nvata lucruri sofisticate sau dificile, se dilueaza treptat si apoi dispare, iar unul dintre motive este ?ndepartarea acestui proces de joc si transformarea lui ?ntr-o activitate mai degraba asemanatoare cu munca dificila.

Jocul reprezinta o dimensiune fundamentala a naturii umane, iar cartea pe care v-o propunem va fi un sprijin solid pentru cei implicati ?n educatia si dezvoltarea copiilor mici (profesori, parinti, formatori etc.), pentru a redescoperi jocul pentru ei si pentru cei pe care ?i ?nsotesc ?n diverse experiente de ?nvatare."

? Prof. univ. dr. Lucian Ciolan, decan al Facultatii de Psihologie si stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti