Mai mult viu dec?t mort, comisarul San-Antonio asista la propria-?nmorm?ntare. Apoi, mai mult cu umor dec?t cu ?nd?rjire, b?ntuie Parisul ?n cautarea celor care l-au ucis un pic, temporar. Semi-asasinii nu se lasa usor prinsi, p?na c?nd fac greseala s-o supere pe mama semi-victimei.

Si gata, soarta lor e pecetluita: nu te iei de mama lui San-Antonio si speri sa scapi basma curata! E o batr?nica prea simpatica. San-Antonio e convins caea e mai ?nger dec?t dolofanii aia mici, pictati cu aripioare prin biserici.

Vremuri grele! Nimic nu mai e ce pare a fi: traficantii de droguri sunt patrioti, spioanele sunt fiice care stiu de frica tatilor. Nevestele sunt un fel de amante costisitoare, iar culmea rafinamentului pervers ar fi sa-ti iei o amanta doar ca sa te uiti la ea cum tricoteaza, dupa ce ti-a servit o supa.

San-Antonio e de savurat pe ?ndelete, o delicatesa pentru adevaratii degustatori ai genului, cei care stiu caun roman politist te poate cuceri si prin umor, rafinamente de limbaj, inteligenta si cultura, nu doar prin suspans, urmariri si ?mpuscaturi, chiar daca are ? din belsug chiar!? si aceste ingrediente.