?Numai in cuvintele limbii tale se intampla sa-ti amintesti de lucruri pe care nu le-ai invatat niciodata.

Caci orice cuvant este o uitare si in aproape oricare s-au ingropat intelesuri de care nu mai stii.

Cum altfel am putea da folosinta vie cuvintelor?

Dar daca in orice cuvant exista o parte de uitare, este totusi vorba de uitarea noastra si ea devine propria-ne amintire.

Iar acesta e actul de cultura: sa inveti noutatea ca si cum s-ar ivi din tine. Am vroit sa patrundem in ?uitarea? romaneasca.

Ce sta sub ea poate fi bun, dar trebuie facut cu adevarat bun, trebuie ras-bunat.?

C. Noica