Am scris aceasta carte, nedorind sa iau cu mine ?n eternitate amintirile din deportare pe care am vrut sa le afle si cei care nu le-au trait si nu le vor cunoaste, din fericire, dec?t din carti.

?n final, am simtit ca m-am purificat, las?nd ?n urma spaimele, angoasele, teama de Securitate si am devenit, din nou, asemenea copilului pur, care a plecat ?n lume cu sufletul curat, nemaculat de ororile unei lumi nedrepte si neiertatoare.

Fara ura si fara spaimele ce m-au ?nsotit o viata ?ntreaga, ma simt libera si capabila sa pot ierta pe toti cei care au trimis pe Golgota deportarii 823 de oameni, batr?ni si copii, femei si barbati, familii sau jumatati de familii, spre a ispasi o vina inexistenta ?n fata lui Dumnezeu.

Fie ca si Acesta sa-i poata ierta!

(Lacramioara Stoenescu)

Mi-ar placea sa stiu ca aceasta carte va ajunge repede pe masa cititorilor de buna credinta, care prea tineri fiind nu au cunoscut direct abjectia regimului comunist sau se ?ndoiesc de amploarea tragediei prin care am trecut. Ea are toate sansele sa convinga ?ntruc?t reprezinta povestea mereu emotionanta a copilului care ?si pierde copilaria.

Este, cu alte cuvinte, o carte scrisa din perspectiva unei fiinte smulse din universul magic al papusilor si ?mbr?ncita nemilos ?n lumea infernului comunist, unde la numai zece ani va fi ?nsemnata cu fierul rosu si va primi stigmatul de ?dusman al poporului?.

(Eugen Negrici)