Contabilitatea de gestiune vizeaza un spectru informational amplu, variind de la informatii primare, bazate pe un “simplu” calcul de cost, pâna la decizii manageriale esentiale în activitatea unei întreprinderi, gen “a produce sau a cumpara”.

Desi la o prima vedere, contabilitatea de gestiune risca sa fie privita chiar si ca o “anexa” facultativa a contabilitatii financiare de catre un utilizator mai putin avizat, dat fiind faptul ca, potrivit legislatiei din România, “modul de organizare a contabilitatii de gestiune ramâne la latitudinea fiecarei întreprinderi”, cunoasterea avantajelor ce sunt generate de utilizarea corecta a tehnicilor si metodelor specifice reprezinta un atu important pentru orice competitor din sfera productiei sau serviciilor.

Principalele avantaje ce le genereaza consultarea acestei lucrari:

- Ofera o viziune de ansamblu asupra utilitatii cunoasterii structurii costurilor în cadrul unei întreprinderi, respectiv a faptului ca determinarea unui cost este “o opinie dependenta de referentialul ales” si ca o gestionare adecvata a unei afaceri implica determinarea unui cost relevant pentru afacerea respectiva;

- Ofera exemple practice privind utilizarea diversilor algoritmi de calcul a costurilor, în acest sens fiind exemplificate practic metodele de calcul utilizate în prezent în România (metoda globala, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda standard cost), exemple dublate de o analiza critica ce releva avantajele si dezavantajele utilizarii acestor metode;

- Ofera exemple practice si puncteaza implictiile utilizarii calculului costurilor de tip partial (metoda direct costing);

- Ofera exemple practice si puncteaza implicatiile utilizarii metodelor moderne de calculatie a costurilor (metoda target-costing, metoda ABC, Time Driven ABC, metoda UVA);

- Ofera un exemplu practic complex privind contabilizarea operatiilor specifice determinarii costurilor în cadrul contabilitatii de gestiune potrivit modelului de contabilizare propus de Ministerul Finantelor, dar si un model de contabilizare alternativ, ce ar putea fi folosit de practicieni în vederea eliminarii unor limite existente în modelul precedent (spre exemplu: posibilitatea recunoasterii cheltuielilor supletive si ale celor neîncorporabile, recunoasterea costului subactivitatii).