Publicat la 60 de ani dupa scriere si la mai bine de 30 dupa moartea autorului, Cevengur este un roman care va marca pentru totdeauna istoria literaturii.

?nsasi povestea pastrarii manuscrisului constituie o epopee: sotia si copiii scriitorului l-au pazit cu strasnicie de raziile agresive ale serviciilor secrete sovietice.

Provenit dintr-o literatura ?ncarcata de valori incontestabile, romanul lui Andrei Platonovici Klimentov (numele adevarat al scriitorului) constituie diamantul unei coroane careia molimele politice ale secolului XX nu au reusit sa-i diminueze stralucirea.

Tratat filosofic ?n proza, poem si cronica a conditiei umane, Cevengur a fost considerat de multi distopie, antiutopie etc., primind calificari dintre cele mai putin stabile. De fapt, o mare problema pentru receptarea acestui roman este data de tendinta de a-l cataloga.

El ram?ne unic, apartine unui gen propriu si respinge pe r?nd orice ?ncercare de asemanare. Este povestea unor oameni singuri ?ntre oameni, drama natiunii umane si comedia erorilor de care nicio fiinta de pe fata pam?ntului nu poate fi scutita.

La Cevengur oamenii mor cu multa simplitate si se nasc ?n moduri dintre cele mai ne?ntelese, natura e ?ncremenita ? desi soarele e, pentru o buna perioada, singurul muncitor din zorii socialismului ?, iar viata s-a mutat ?n idei.

Din acest suflet de idei al unei omeniri bolnave ?si tese Platonov povestea si eroii, impresion?nd prin simplitatea cu care alcatuieste din cuvinte simple vastul tablou al naturii umane, pe care autorul rus o patrunde ?n cel mai personal mod cu putinta.

Poate ca cititorul nu se va ?ndragosti de Kopionkin, Cepurn?i ori Sasa Dvanov, de Pasintev si de calul Forta Proletara, dar povestea acestor personaje ?i va ram?ne ?n minte vesnic vie, alaturi de puzderia de episoade tragi-comice care dau forta firului epic al romanului.

Cevengur este istoria care schimba suflete, stoarce lacrimi si declanseaza ?n acelasi timp homerice hohote de r?s.

Andrei Platonov (Andrei Platonovici Klimentov, 1899-1951) este un personaj straniu ?n literatura rusa, fiind considerat de multi cel mai mare scriitor al secolului XX.

Foarte apreciat de confrati si de critici, dar aproape nepublicat ?n timpul vietii, el a lasat c?teva povestiri (Moscova cea fericita, ?ntoarcerea) si romane (Groapa de fundatie, Djan) care ?nc?nta si nedumeresc p?na astazi.

Cevengur (scris ?n perioada 1926-1929) este cea mai importanta opera a sa, pastrata cu mari eforturi de familia scriitorului, care a fost nevoita sa ?nfrunte nenumaratele persecutii si razii ?ntreprinse de autoritatile comuniste pentru gasirea manuscrisului.

Romanul a fost publicat pentru prima oara partial ?n Occident, ?ntre 1972 si 1978, iar varianta integrala avea sa vada lumina tiparului ?n Rusia abia ?n 1988.