Aplicarea creatoare de cãtre Jung a experimentelor de asociatie a constituit o parte a investigatiei de pionierat efectuate la începutul acestui secol la Burghölzli din Zürich, sub egida riguroasã a lui Eugen Bleuler.

Cercetãrile lui Freud, de?i cunoscute pe atunci, dar încã recunoscute cu greu, au fost avute în vedere în mod evident de cãtre Jung când a examinat comportamentul aparent derutant al asociatiilor.

În loc sã-l dea la o parte si sã-l priveascã drept o simplã abatere sau ca pe „o lipsã de reactie", el a aplicat asupra acestui comportament metoda interpretãrii si a formulat „teoria complexelor".

Astfel a salvat metoda asociatiilor de „pedanteria stiintificã… si i-a redat vitalitatea si interesul pentru viata realã".

Studiile din acest volum au reprezentat la vremea lor un progres revolutionar în folosirea tehnicilor experimentale.

„În 1903 am recitit Interpretarea viselor a lui Freud. Ceea ce ma interesa înainte de toate era utilizarea conceptului de «mecanism de refulare». Întâlnisem frecvent refularile în experimentele mele cu asociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacientii fie nu gaseau niciun raspuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timp de reactie considerabil prelungit. O astfel de perturbare survenea când cuvântul-stimul atingea o durere sufleteasca sau un conflict psihic, de care pacientii nu erau constienti."

- C.G. Jung, Amintiri, vise, reflectii

„Experimentul asociatiilor ne arata complexele ideatice ale pacientului. În multe cazuri, acesta încearca, pe orice cai, sa nege existenta complexului sau macar sa o minimalizeze. Întrucât, din punct de vedere terapeutic este important sa-l determinam pe pacient sa se autocunoasca, sa-si cunoasca propriile complexe, trebuie sa tinem cont de aceasta circumstanta si, prin urmare, sa procedam cu prudenta si tact."

- C.G. Jung, Cercetari experimentale