Inainte sa pice sau sa se arunce ?n gol pe casa scarilor si sa moara ? ?la Auschwitz, patruzeci de ani mai t?rziu?, dupa cum avea sa declare Elie Wiesel ?, Primo Levi a scris o ultima carte, ?n care se ?ntoarce la lagarele de concentrare si la mostenirea Holocaustului.

Cei alesi si cei damnati este o meditatie complexa despre memorie si slabiciunile ei, despre natura regimurilor autoritare si o ?ncercare de a gasi un posibil raspuns la ?ntrebarea daca istoria este menita sau nu sa se repete.

Nimeni nu e capabil de o uitare definitiva, dupa cum el singur o spune, iar ?n preajma unei rememorari neobosite a ororilor nazismului, mai ales c?nd le-ai simtit pe pielea ta, lumea risca sa nu-ti mai para locul unei posibile vieti fericite. C?nd mori, ai cu totul altceva de facut dec?t sa te g?ndesti la moarte, dar dupa ce ai reusit sa scapi de ea, moartea ?ti ram?ne vesnic alaturi.

G?ndul ca trebuie sa vorbeasca despre ceea ce i s-a ?nt?mplat, sa depuna marturie ?n numele a milioane de oameni care nu mai pot vorbi pentru ei, i-a dictat lui Primo Levi paginile acestei carti-testament.

Nu ca sa se razbune si nu cu ura, ci pentru a nu uita.