Cred, cum spuneam, ca noi trebuie sa ne împacam cu Istoria noastra.

Sa o privim fara încrâncenare si fara frunti încruntate, sa o judecam fara jigniri la adresa noastra sau a vecinilor.

Sa încercam sa învatam ceva folositor din Istorie.

Desigur, aceasta nu înseamna sa uitam sau sa trecem cu vederea ceea ce am gresit noi fata de noi, noi fata de altii sau altii fata de noi. V

reau doar sa spun ca, orice am face, noi nu vom putea evada din trecutul nostru.

Orice am spune, nu-l putem schimba. Ce a fost a fost — doar ca depinde de noi sa spunem ce si de ce a fost.

Adrian Cioroianu

Istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiata de adevar despre ceea ce a fost altadata. În acest volum, „altadata“ este recent si multi dintre noi, inclusiv autorul, l-au trait, macar în parte, nemijlocit.

Incepe imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cu împrejurarile în care România a intrat în sfera intereselor sovietice, pierzându-si, pe rând, ca într-un scenariu bine pus la punct, partidele politice, libertatile cetatenesti, suveranul, cultele religioase si tot ceea ce amintea de vechea Românie.

Continua cu izbânzile de moment ale regimului comunist, cum ar fi instalarea aparatului represiv, crearea unui limbaj nou, industrializarea si urbanizarea tarii, ambele discutabile din perspectiva istorica, marirea (si decaderea) unor corifei ai politicii culturale si se încheie cu declinul si prabusirea regimului si, fireste, a conducatorului sau.

Asadar, o istorie la care am participat si în care nu ne simtim confortabil, dar pe care trebuie sa o cunoastem si sa o acceptam, fiindca nu putem evada din istoria noastra.

Cea mai frumoasa poveste, volumul 2. Nu putem evada din istoria noastra, Adrian Cioroianu