Carol al II-lea, intre Elena Lupescu si societatea romaneasca: bancheri, politicieni, industriasi si patroni de ziare.

Conform unei definitii clasice, camarila reprezinta un grup de favoriti ai unui rege sau ai unui sef de stat, care influenteaza din interese personale actele suveranului si treburile statului.

Pentru România, putem vorbi de existenta unei camarile regale in timpul regilor Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai.

Opinia publica româneasca, insa, cantoneaza ideea de camarila doar in timpul domniei lui Carol al II-lea, motivul fiind rolul major, uneori determinant, in evolutia României, avut de favoritii acestui rege.

Prioritar nu intereseaza relatia dintre Carol si Elena Lupescu, ci influenta pe care Elena Lupescu si anturajul ei au avut-o asupra evolutiei României.

Pe masura indepartarii in timp a perioadei interbelice, imaginea unei societati românesti conduse in fapt, din umbra, de amanta regelui Carol al II-lea, pare tot mai stranie. si, totusi, imaginea este reala.

Pentru o gândire lucida, este aproape de neinteles cum in România atâtea energii s-au consumat in jurul Camarilei regale conduse de Elena Lupescu; cum a reusit aceasta sa se mentina timp de zece ani in postura de factor determinant al aducerii la Putere a unor oameni politici sau a altora, de indepartare a unora sau a altora; cum a reusit sa reziste unei opinii publice care-i era tot mai ostila.

Trebuie avute in vedere pentru raspunsurile la aceste intrebari atât majorele defecte de caracter ale lui Carol, inteligenta deosebita a amantei sale, cât si complicitatile interesate din lumea politica si economica a României, uneori impulsionate de factori externi.

Este evident ca, privita la scara ansamblului Istoriei românilor, domnia Camarilei regale in frunte cu Elena Lupescu asupra României este un moment rusinos. Cu atât mai mult trebuie larg cunoscut, in amanuntime, ca sa nu se mai repete.