„Cand am inceput, acum, la batranete, sa scriu Capitanul Mihalis, scopul meu ascuns a fost acesta: sa salvez, imbracand-o in cuvinte, privelistea lumii asa cum au creat-o ochii mei de copil. Si cand spun privelistea lumii vreau sa spun privelistea Cretei“, scrie Nikos Kazantzakis in prologul romanului sau, o impresionanta fresca istorica si totodata o emotionanta poveste bazata pe evenimente reale din tulburata si tulburatoarea existenta a insulei Creta, patria autorului.

Alaturi de Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas, Hristos rastignit din nou si Ultima ispita a lui Hristos, Capitanul Mihalis (Libertate sau Moarte) ramane una dintre cele mai cunoscute opere ale scriitorului cretan. Fundalul istoric al naratiunii este perioada revoltei antiotomane a cretanilor din anul 1889 (insula Creta a luptat pentru eliberare doua sute de ani, intr-un lung sir de infruntari intre greci si turci).

In 1889, in satul-fortareata Megalo Kastro (astazi Iraklion, orasul natal al lui Kazantzakis), viata comunitatii – furnicar pitoresc si pestrit de greci si turci traind laolalta, zdruncinat la rastimpuri de cutremure de pamant si leganat, in rest, de valurile marii si de briza – este ritmata de inclestarile violente dintre rezistenta antiotomana (cetele neinfricatilor „capitani" crestini – capetenii ale comunitatilor cretane) si turcii mereu pusi pe macel si distrugeri.

Se perinda pe scena romanului marinari, negustori, proprietari de pravalii si taverne, preoti si calugari, clopotari, invatatori, doctori, batrani capitani veterani, copii care se pregatesc sa ajunga si ei barbati de arme neinfricati, gospodine, smintiti si caraghiosi ai satului, bei, cadane si pasale.

Iar dintre figurile brave de palicari, cea al carei crez si strigat de bataie, „Libertate sau Moarte!", rasuna aprig este a capitanului Mihalis (posibila intruchipare a tatalui scriitorului, Mihalis Kazantzakis) – erou asemenea celor din Grecia epopeilor homerice.