Capitalul este opera fundamentala a lui Karl Marx, elaborata aproape de-a lungul întregii sale vieti.

Prin Capitalul, Marx realizeaza o adevarata revolutie în economia politica, facînd o analiza cuprinzatoare a economiei capitaliste si a legilor acesteia.

El dezvaluie procesul de producere si de reproducere a capitalului, desavîrseste teoria valorii bazate pe munca, elaboreaza teoria plusvalorii, piatra de temelie a economiei politice marxiste, prin care se explica pentru prima oara mecanismul exploatarii capitaliste a muncitorilor. Marx arata tendinta istorica a acumularii capitaliste, care duce în cele din urma la „exproprierea expropriatorilor“ (a capitalistilor).

În Capitalul Marx a înfatisat baza economica obiectiva a antagonismului dintre proletariat si burghezie si a aratat ca rolul clasei muncitoare este de a fi constructorul societatii comuniste, dînd astfel socialismului stiintific fundamentul sau teoretic.

Capitalul este nu numai opera economica fundamentala a lui Marx, ci si o importanta opera filozofica, o aplicare a dialecticii materialiste la studiul societatii umane.

Marx analizeaza contradictiile capitalismului, înlantuirea si dezvoltarea lor, transformarea contradictiilor din factori de dezvoltare ai capitalismului în factori ai negarii si desfiintarii sale.

El aplica la studiul formatiunii capitaliste logica dialectica, si cu deosebire metoda ridicarii de la abstract la concret (dezvoltînd-o, în opozitie cu dialectica speculativa hegeliana, nu ca producere a realului, ci ca procedeu de reproducere pe plan logic a concretului real), precum si principiul unitatii dintre istoric si logic.

Capitalul lui Karl Marx, o carte disparuta din librariile romanesti in ultimii 30 de ani. O carte care ofera raspunsuri la multe din intrebarile care ne framanta: Cum am ajuns in aceasta criza financiara mondiala? De ce? Ce se poate intampla?

Capitalul este cartea care ocupa primele locuri in vanzarile din Germania in ultimii 2 ani iar Karl Marx ramane ideologul-sef al economiei mondiale.

"Karl Marx este din nou la moda, cererea pentru operele sale este clar in crestere. Cititorii fac parte dintr-o generatie tanara de eruditi, care a trebuit sa recunoasca faptul ca promisiunile neoliberale nu s-au indeplinit."
(Jörn Schütrumpf, reprezentant al editurii Karl-Dietz-Verlag)

"Unele parti din teoria lui Marx nu sunt atat de false".
(Peer Steinbrück, ministru de finante Germania)

Karl Marx despre Capitalul, prima editieOpera al carui prim volum îl ofer atentiei publicului constituie continuarea lucrarii mele „Contributii la critica economiei politice“ publicata în 1859. Lungul interval de timp dintre aceasta lucrare si continuarea ei se datoreaza unei boli îndelungate din cauza careia a trebuit sa-mi întrerup mereu munca.

Continutul lucrarii mele anterioare, amintite mai sus, este rezumat în primul capitol al acestui volum[1]. Am procedat astfel pentru ca expunerea sa fie nu numai mai închegata si completa, dar si îmbunatatita. În masura în care obiectul studiului a permis acest lucru, numeroase puncte care înainte fusesera doar mentionate aici sînt tratate mai dezvoltat, dimpotriva, unele puncte care acolo fusesera mai dezvoltate, aici sînt doar mentionate. Fireste, sectiunile privitoare la istoria teoriei valorii si a banilor nu au fost incluse aici. Cu toate acestea, cititorul „Contributiilor la critica economiei politice“ gaseste în notele la primul capitol al lucrarii de fata noi izvoare cu privire la istoria acestor teorii.

Orice început e greu, - acest adevar e valabil pentru oricare stiinta. Întelegerea primului capitol, îndeosebi întelegerea sectiunii care cuprinde analiza marfii, va prezenta deci cele mai multe dificultati. În ceea ce priveste analiza substantei valorii si a marimii valorii m-am straduit sa fac o expunere cît mai clara si mai accesibila[*]. Forma valoare desavîrsita în forma bani este un lucru foarte simplu si lipsit de continut.

Totusi, mintea omeneasca a încercat zadarnic de mai bine de 2 000 de ani încoace sa patrunda sensul ei, în timp ce, pe de alta parte, ea a reusit cel putin într-o masura aproximativa, sa analizeze unele forme mult mai complexe si pline de continut. De ce? Pentru ca corpul în ansamblu este mai u sor de studiat decît celula lui. În plus, la analiza formelor economice nu se pot folosi nici microscoape, nici reactivi chimici. Pe acestea trebuie sa le suplineasca capacitatea de abstractizare. Dar, pentru societatea burgheza forma marfa a produsului muncii, sau forma valoare a marfii constituie forma celulei economice.

Unui profan analiza acestei forme îi apare ca o simpla despicare a firului în patru. Aici este într-adevar vorba de amanunte, dar numai de amanunte de genul celor despre care este vorba în microanatomie.

Cu exceptia sectiunii care trateaza despre forma valoare, despre aceasta carte nu se va putea spune, asadar, ca ar fi greu de înteles. Am în vedere, bineînteles, pe cititorii care doresc sa învete ceva nou si care vor, prin urmare, sa gîndeasca ei însisi.

Fizicianul, ori observa procesele care au loc în natura, acolo unde ele se manifesta în forma cea mai pregnanta si sînt cel mai putin modificate de influente straine, ori, daca este posibil, face experiente în conditii care asigura desfasurarea într-o forma pura a procesului. În aceasta lucrare îmi propun sa analizez modul de productie capitalist si relatiile de productie si de schimb care îi corespund.

Pîna în prezent tara clasica a acestui mod de productie este Anglia. Iata de ce mai ales ea serveste drept ilustrare a studiului meu teoretic. Daca însa citind despre situatia muncitorilor industriali si agricoli englezi, cititorul german va ridica fariseic din umeri, sau daca el se va legana în iluzia ca în Germania lucrurile nu stau nici pe departe atît de prost, ma voi simti obligat sa-i spun: De te fabula narratur![2]

Aici nu este vorba, de fapt, de gradul mai mult sau mai putin înalt de dezvoltare a antagonismelor sociale care decurg din legile naturale ale productiei capitaliste, ci de însesi aceste legi, de aceste tendinte, care actioneaza si se impun cu o necesitate implacabila. tara mai dezvoltata din punct de vedere industrial arata tarii mai putin dezvoltate doar imaginea propriului ei viitor.

Dar sa trecem peste asta. La noi, acolo unde productia capitalista s-a instaurat pe deplin, de pilda, în fabricile propriu-zise, situatia este cu mult mai proasta decît în Anglia, deoarece ne lipseste contraponderea legilor cu privire la reglementarea muncii în fabrici.

În toate celelalte domenii, noi, ca si celelalte tari continentale ale Europei occidentale, avem de suferit nu numai de pe urma dezvoltarii productiei capitaliste, ci si de pe urma insuficientei ei dezvoltari. Pe lînga calamitatile epocii contemporane, avem de suportat un întreg sir de calamitati mostenite, generate de faptul ca la noi continua sa vegeteze moduri de productie învechite si perimate cu tot cortegiul lor de relatii sociale si politice anacronice.

Noi suferim nu numai din cauza celor vii, ci si din cauza celor morti. Le mort saisit le vif![3] În comparatie cu statistica sociala din Anglia, statistica sociala din Germania si din restul tarilor continentale ale Europei occidentale se afla realmente într-o stare jalnica. Cu toate acestea ea ridica un colt al valului, atît cît este necesar pentru a banui îndaratul lui un cap de meduza.

Starea de lucruri de la noi ne-ar îngrozi, daca guvernele si parlamentele noastre ar institui, dupa exemplul Angliei, comisii periodice de cercetare a conditiilor economice, daca aceste comisii ar fi investite, asa cum sînt în Anglia, cu puteri depline pentru cercetarea adevarului si daca s-ar reusi sa se gaseasca în acest scop oameni tot atît de competenti, de impartiali si de intransigenti ca inspectorii de fabrici din Anglia, ca medicii englezi care întocmesc rapoarte asupra Public Health (sanatatii publice), ca membrii comisiilor engleze care au sarcina de a cerceta conditiile de exploatare a femeilor si copiilor, starea locuintelor si a alimentatiei etc. Pentru a-i urmari pe monstri Perseu se învaluia într-un nor. Pentru a putea nega existenta monstrilor noi închidem ochii si ne astupam urechile.

Nu trebuie sa ne facem iluzii în aceasta privinta. Asa cum razboiul american de independenta din secolul al XVIII-lea a constituit semnalul de alarma pentru clasa de mijloc din Europa, tot asa razboiul civil din America din secolul al XIX-lea a constituit semnalul de alarma pentru clasa muncitoare din Europa.

În Anglia, procesul revolutionar este evident. Cînd va atinge un anumit nivel, el se va rasfrînge asupra continentului unde se va desfasura în forme mai brutale sau mai umane, în functie de gradul de dezvoltare a clasei muncitoare însasi.

Asadar, abstractie facînd de orice considerente mai înalte, actualele clase dominante sînt interesate în înlaturarea tuturor piedicilor care frîneaza dezvoltarea clasei muncitoare si care pot fi controlate prin lege. Iata ce m-a determinat printre altele, sa acord în acest volum un loc atît de important istoriei, continutului si rezultatelor legislatiei engleze cu privire la reglementarea muncii în fabrici.

O natiune trebuie si poate sa învete de la alta natiune. Chiar daca o societate a descoperit legea naturala a dezvoltarii sale - iar scopul final al operei mele este de a dezvalui legea economica a dezvoltarii societatii moderne - ea nu poate nici sa sara peste fazele naturale ale dezvoltarii, nici sa le desfiinteze prin decrete. Dar ea poate sa scurteze si sa atenueze durerile facerii.

Cîteva cuvinte pentru a evita eventualele interpretari gresite. Eu nu prezint nicidecum în culori trandafirii pe capitalist si pe proprietarul funciar. Aici însa este vorba de persoane numai în masura în care ele sînt personificarea unor categorii economice, exponentii unor anumite relatii si interese de clasa. Eu concep dezvoltarea formatiunii social-economice ca un proces istoric natural, de aceea, din punctul meu de vedere, mai putin decît din oricare altul, individul ar putea fi facut raspunzator pentru conditii al caror produs social este, oricît s-ar ridica deasupra lor din punct de vedere subiectiv.

În domeniul economiei politice,- cercetarea stiintifica libera are dusmani mai multi decît în oricare alt domeniu. Caracterul specific al materialului de care se ocupa economia politica ridica împotriva ei, pe cîmpul de lupta, pasiunile cele mai violente, mai meschine si mai detestabile ale omului: furiile interesului privat.

Biserica anglicana, de pilda, iarta mai curînd un atac împotriva a 38 din cele 39 de dogme ale ei decît un atac împotriva a 1/39 din veniturile ei banesti. Astazi pîna si ateismul este culpa levis[4] în comparatie cu criticarea relatiilor de proprietate traditionale. Totusi un progres este evident în aceasta privinta. Ma refer, de pilda, la Cartea albastra publicata în ultimele saptamîni sub titlul: „Correspondence with Her Majesty's Missions Abroad, regarding Industrial Questions and Trades Unions“.

Reprezentantii din strainatate ai coroanei engleze declara aici în mod categoric ca în Germania, în Franta, într-un cuvînt în toate statele civilizate ale continentului european, o schimbare radicala a relatiilor existente între capital si munca este la fel de evidenta si de inevitabila ca în Anglia.

În acelasi timp, de partea cealalta a Oceanului Atlantic, domnul Wade, vicepresedinte al Statelor Unite ale Americii de Nord, a declarat în întruniri publice ca dupa abolirea sclaviei la ordinea zilei este schimbarea radicala a relatiilor generate de capital si de proprietatea funciara! Acestea sînt semne ale timpului, care nu pot fi ascunse nici sub mantii de purpura si nici sub sutane negre. Aceasta nu înseamna ca mîine se vor întîmpla minuni. Aceasta înseamna ca pîna si clasele dominante au senzatia vaga ca societatea actuala, departe de a fi un cristal solid, este un organism susceptibil de schimbari, un organism aflat într-un permanent proces de transformare.

Volumul al doilea al acestei lucrari va trata despre procesul de circulatie a capitalului (cartea a II-a) si despre formele procesului capitalist în ansamblu (cartea a III-a), iar volumul al treilea si ultimul (cartea a IV-a), despre istoria teoriilor economice.

Orice apreciere din partea criticii stiintifice este bine venita pentru mine.

Londra, 25 iulie 1867

Karl Marx

Economia politica de pana acum ne invata ca munca este izvorul tuturor avutiilor si masura tuturor valorilor, asa incat doua obiecte pentru a caror producere s-a cheltuit acelasi timp de munca au aceeasi valoare, si, dat fiind ca in general numai valorile egale pot fi schimbate intre ele, aceste obiecte pot fi schimbate intre ele. Dar in acelasi timp, ea ne invata ca exista un fel de munca acumulata, pe care o denumeste capital; ca datorita valorilor pe care le contine, acest capital sporeste insutit si inmiit productivitatea muncii vii, pretinzand pentru aceasta o anumita retributie numita profit sau castig.

Dupa cum stim cu totii, in realitate lucrurile se petrec in asa fel, incat profiturile muncii moarte, acumulate, devin din ce in ce mai masive, capitalurile capitalistilor devin din ce in ce mai colosale, in timp ce salariul muncii vii devine din ce in ce mai mic, iar masa muncitorilor care traiesc exclusiv din salariu devine din ce in ce mai numeroasa si mai saraca.

Cum poate fi rezolvata aceasta contradictie? Cum poate sa ramana un profit pentru capitalist daca muncitorul primeste in schimbul muncii pe care el o incorporeaza in produsul sau intreaga valoare? Si, din moment ce se schimba intre ele numai valori egale, asa ar si trebui sa se petreaca lucrurile in cazul de fata.

Pe de alta parte, cum pot fi schimbate valori egale, cum poate sa primeasca muncitorul intreaga valoare a produsului sau daca, asa cum recunosc multi economisti, acest produs se imparte intre el si capitalist? Economia politica de pana acum sta dezorientata in fata acestei contradictii, scriind sau bolborosind fraze confuze care nu spun nimic.

Nici criticii socialisti de pana acum ai economiei politice n-au fost in stare sa faca altceva decat sa releve aceasta contradictie; dar nici unul dintre ei n-a rezolvat-o si abia acum, in sfarsit, Marx a analizat procesul de formare a acestui profit pana la originile lui, clarificand in acest fel totul.
Friedrich Engels

Oamenii seriosi din toate lumea studiaza lucrari fundamentale
Ion Iliescu