Marta Petreu cercetează zvonurile care au circulat și circulă încă în mediul românesc, uneori și în cel internațional, despre orientarea politică extremistă – legionară, apoi și comunistă – a lui Lucian Blaga.

Poet, dramaturg și filosof, Blaga este cel mai complex autor din cultura românească a secolului XX.

Zvonul despre legionarismul lui este cu atît mai surprinzător cu cît autorul, spre deosebire de alți filosofi sau scriitori români, nu a făcut politică și nu a scris texte politice.

Au dreptate legionarii care susțin că Blaga a fost un legionar ascuns?

Ce semnificație a avut pentru viața și opera lui faptul că a avut mulți prieteni și exegeți legionari, precum și exegeți și colaboratori comuniști?

De ce l-a atacat teologul D. Stăniloae, a avut acesta dreptate cînd a scris că Blaga este un pericol pentru națiunea română?

De ce a purtat C. Rădulescu-Motru o campanie sistematică împotriva filosofiei lui Blaga și de ce s-a solidarizat Academia Română cu Motru?

A dedicat într-adevăr Blaga piesa Avram Iancu lui Corneliu Zelea Codreanu?

Au dreptate comuniștii, începînd cu Lucrețiu Pătrășcanu și terminînd cu Mihai Beniuc, să-l acuze pe Blaga și opera lui de fascism, legionarism, misticism, ortodoxism?

Și-a meritat oare Blaga destinul, elogiile lui Carol al II-lea, apoi hărțuielile la care a fost supus din cele mai diferite direcții, din toamna anului 1940 și pînă la moarte?

De ce l-a supravegheat Securitatea pe Blaga și la ce concluzii a ajuns?

Ce relații erau între Blaga și Cercul Literar?

De ce a făcut Blaga în 1959 un „Memoriu” către C.C. al P.M.R.?

Ce rol a jucat dna Dorli Blaga în publicarea „Memoriului”?

Dar Mircea Zaciu?

Acestea și altele de același fel sînt întrebările la care încearcă să răspundă cartea de față.