Osho a fost ?ntrebat de multe ori de ce nu si-a scris autobiografia, sau de ce nu a dat macar interviurile necesare pentru ca altcineva sa scrie istoria vietii sale. El obisnuia sa respinga aceste ?ntrebari printr-un gest al m?inii.

"Adevarurile supreme sunt importante, spunea el, nu taieturile din ziare care ne alcatuiesc istoria". si adauga ca biografia sa se ascunde ?n spatele sutelor de volume de discursuri publicate si ?n felul ?n care transforma viata celor care erau aproape de el

Mintea omului este ?nsa astfel structurata ?nc?t simte nevoia sa descopere rostul evenimentelor care se petrec ?n timp. Noi vrem sa ?ntelegem contextul si dorim sa ne convingem ca ?ntelegem "ce se petrece" - mai ales daca faptele par contradictorii, uluitoare, neobisnuite

Aceasta carte nu ?si propune sa fie - si nici nu ar putea fi, dat fiind subiectul abordat - un raspuns Ia ?ntrebarea "Cine este Osho?".

Ea este mai degraba o calauza care ne conduce catre raspunsul la aceasta ?ntrebare, deopotriva ?n contextul atemporalului si ?n cel al timpului, din perspectiva "fiintei", dar si a "faptelor". La urma urmei, spunea Osho, noi nu vom putea afla cine este el p?na c?nd nu vom afla cine suntem noi. El ne-a provocat si ne-a invitat sa ?nvatam din viata lui orice dorim, spun?ndu-ne deschis ca singurul sau rost a
fost indicarea directiei ?n care, merg?nd, putem afla mai multe despre noi ?nsine.

"?ncrederea mea ?n existenta absoluta. Daca a existat vreodata un adevar ?n spusele mele, el va supravietui" spunea Osho. Prezentata at?t din perspectiva lui c?t si a celor ce ?i erau apropiati viata lui Osho poate fi o sursa de inspiratie pentru orice.

Fragment din carte: Autobiografia unui mistic nonconformist

"Moartea bunicului a fost prima mea ?nt?lnire cu despartirea pam?nteasca. O ?nt?lnire, si mai mult dec?t at?t; altfel i-ar fi pierdut sensul. Am vazut moartea, si ceva mai mult dec?t a muri, ceva care plutea deasupra trupului parasit, elementele... Acea ?nt?lnire mi-a determinat tot cursul vietii. Mi-a dat o directie, sau mai degrab? o dimensiune care nu-mi fusese cunoscuta mai ?nainte.
Am auzit de moartea altor oameni... N-am vazut, sau chiar daca am vazut ceva, a fost fara ?nteles pentru mine. C?nd moare un om pe care ?l iubesti, ?nt?lnesti cu adevarat moartea. Trebuie sa subliniez: ?nt?lnesti moartea numai c?nd se stinge o fiinta iubita.

C?nd te ?nconjoara iubirea si moartea se produce o transformare uriasa, ca si cum s-ar naste o alta fiinta. Nu vei mai fi niciodata acelasi. Oamenii nu iubesc, si de aceea nu au experienta mortii asa cum am avut-o eu. Fara iubire, moartea nu da cheia vietii. Cu iubire, ?ti daruieste cheia ?ntregii existente. Prima mea experienta cu moartea nu a fost doar o ?nt?lnire. A fost un fapt complex, ?n multe moduri. Omul pe care ?l iubeam era pe moarte. Pentru mine fusese ca un tata. Ma crescuse ?n libertate absoluta, fara inhibitii, fara interziceri, fara porunci? Iubire ?n libertate ? dac? o ai, esti rege. Acesta e adevaratul regat al Domnului ? iubirea ?n libertate. Iubirea ?si ad?nceste radacinile ?n pam?nt, libertatea ?ti da aripi sa zbori.

Bunicul mi le-a daruit pe am?ndoua. Mi-a daruit at?ta iubire c?t nu avusese pentru nimeni, nici pentru mama, nici pentru bunica; mi-a daruit libertatea, care este cel mai mare dar. La moarte, mi-a dat inelul si mi-a spus cu lacrimi ?n ochi: ?Nu am nimic altceva sa-ti dau?.
Am spus: ?Nana, dar mi-ai f?cut deja cel mai pretios dar?.
A deschis cu greutate ochii si a spus: ?Care??
Am r?s: ?Ai uitat? Mi-ai daruit iubire si libertate. Nici un copil n-a avut vreodata at?ta libertate c?ta mi-ai dat tu mie. Ce mai vrei? Ce poti sa-mi mai dai? ?ti sunt recunoscator. Du-te ?n pace?."