Astazi mai bine nu m-as fi intalnit cu mine insami
O zi c?t o viata. Sau zilele toate v?j?ind ?ntr-una singura ?n care te trezesti dis-de-dimineata sa ajungi la zece fix pentru ca esti iarasi chemat. Chemat la interogatoriu.
Ai fi preferat sa nu te ?nt?lnesti cu tine ?n acea zi, dar te trezesti ca ?n celelalte si dai piept cu acelasi prezent care ?si suceste g?ndurile si amintirile ?n fire care se ?ntretaie, ?nc?lcesc, ?ncolacesc ca ?ntr-un nod care ti se pune ?n g?t. Un drum cu tramvaiul lung c?t o viata, un drum catre sectie, nu ca toate celelalte pentru ca de aceasta data cea care este chemata joi dimineata la zece fix si-a luat cu ea si periuta de dinti si un prosop.
Nu o batista, dar ca de obicei are pe ea bluza care ?nca mai creste.
O carte uimitoare ?n care cititorul merge alaturi ?n tramvai odata cu personajul principal si ?i vede aievea ?nt?mplarile din viata. Un drum cu tramvaiul pe ale carui geamuri ?ti vezi viata trec?nd pe l?nga tine statie cu statie.
Herta M?ller transforma cuvintele ?n imagini acut vizuale si palpabile, limba devine un mediu de trait, fiecare pauza sau schimbare de imagine av?nd o cadenta care transforma povestea ?n viata reala din care initial se hranise. O carte care te tine pe drumul ei, iar dupa ce o termini n-ai cum sa nu fii mult mai atent la propriul drum ? nu vei avea cum sa nu simti si sa nu vezi altfel ce ti se ?nt?mpla si te ?nconjoara.?
(Corina Bernic)
