„Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar maretia lui se datoreaza calitatii rare de a se adapta la statura noastra, la ritmul nostru. Proza lui e ritmata de bataile propriei noastre inimi, iar personajele sale par sa se miste la fel de firesc in lumea noastra ca trecatorii care ni se perinda pe sub ferestre in timpul lecturii.” (Vladimir Nabokov)
In romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal, distrugerea institutiei familiei.
Receptarii lumii de catre o constiinta individuala si rationalista scriitorul ii opune valoarea in sine a vietii, in infinitul, in nestatornicia haotica si in concretetea ei reala, manifestindu-se drept un „criptovazator al trupului” (termenul ii apartine lui Dmitri Merejkovski).
„Anna Karenina” a facut obiectul preocuparilor luiLev Tolstoi timp de peste patru ani. Conceptia initiala a suferit schimbari radicale, una din versiunile anterioare permitand eroinei sa se casatoreasca cu Vronski, dupa ce obtinuse divortul de la sotul sau. „Anna Karenina” a devenit unul dintre cele mai mari romane sociale, oglindind in detaliu societatea ruseasca de dupa reforma.
