Citeste un fragment: Pestera Gâtlejul Diavolului, muntii Rodopi, Bulgaria, Iarna anului 1943
Angelologii au examinat ingerul mort. Era intact, nedescompus si avea pielea neteda si alba, pergamentoasa. Ochii neînsufletiti, de un albastru-verzui priveau spre ceruri.
Pe fruntea lata si pe umerii sculpturali cadeau cârlionti blonzi, formând un nimb de par auriu. Chiar si vesmintele, dintr-o tesatura alba, sclipitoare, pe care nici unul dintre ei nu a putut-o identifica, erau imaculate – ca si când faptura ar fi murit într-un salon dintr-un spital parizian, nu într-o pestera din maruntaiele pamântului.
N-ar fi trebuit sa fie surprinsi ca au gasit îngerul atât de bine conservat. Unghiile sidefii ca interiorul unei scoici, pântecele prelung si neted, fara ombilic, transparenta stranie a pielii, absolut totul la aceasta faptura era exact asa cum se asteptasera ei; pâna si pozitia aripilor o anticipasera corect. Cu toate acestea, faptura era prea diafana, prea însufletita pentru ceva ce pâna atunci existase doar între copertele cartilor din bibliotecile prafuite si în reproducerile dupa picturi Quattrocento raspândite dinaintea lor asemenea unor harti rutiere.
Toata viata asteptasera sa vada asa ceva. Desi nici unul dintre ei nu ar fi recunoscut, în adâncul lor banuisera cu totii ca aveau sa gaseasca un cadavru monstruos, osos, zdrentuit, ca un vestigiu scos la lumina zilei dintr-un sit arheologic. În schimb, avusesera parte de o cu totul alta imagine: o mâna delicata, ascutita, un nas acvilin si buze rozalii strânse într-un zâmbet întepenit.
Angelologii stateau aplecati deasupra trupului si îl priveau cu un fel de nerabdare, ca si cum ar fi asteptat ca faptura sa clipeasca, apoi sa se trezeasca.
Descrierea cartii:
„In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii.”
(Geneza, 6, 4)
Evangeline era o copila atunci cand tatal ei a incredintat-o maicutelor de la manastirea St Rose. La douazeci si trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 ii reveleaza tinerei o istorie secreta de acum o mie de ani, un stravechi conflict intre Societatea Angelologilor si nephilimi, descendentii rezultati din impreunarea ingerilor cu oamenii.
Generatii intregi de angelologi si-au pus viata in slujba anihilarii nephilimilor, iar misiunea lor, careia Evangeline i-a fost de mult menita, o poarta din bucolica ei manastire in centrul opulentei newyorkeze. Angelologia, un roman care musteste de istorie si de personaje captivante, impleteste traditia biblica, mitul orfic si viziunea miltoniana a paradisului pierdut intr-o poveste fascinanta, despre oameni obisnuiti prinsi intr-o lupta care va decide soarta omenirii.
Recomandari:
O poveste de un fantastic sumbru. Intrigile pline de suspans si scenele de lupta apocaliptice ii confera o vigoare si o vitalitate emotionante. – Publishers Weekly
Roman deopotriva senzual si intelectual, Angelologia este un thriller teribil de inteligent, mai degraba in stilul lui Umberto Eco decat al lui Dan Brown, insa fara sentimentalismul confuz al elogiilor New Age sau al tratatelor catolice. (…) Pusa in scena cu vivacitate, Angelologia este plina de imagini aproape cinematografice, are o eroina energica si adaptabila si un personaj negativ de o cruzime eleganta. – The New York Times
