"Aceasta carte se adreseaza celor care sînt constienti de setea lor de întregire, se lupta cu ea uneori si vor sa gaseasca modalitati de-a o potoli. O buna parte din atentia mea se îndreapta asupra dependentei; însa cred ca lupta celui dependent este în numeroase privinte exacerbarea unei provocari cu care ne confruntam cu totii. Problemele sînt asemanatoare si tot astfel sînt si solutiile. Daca esti student, parinte, profesor, o persoana implicata într-un proces activ de refacere dupa una sau mai multe dependente sau pur si simplu te afli în cautarea unei vieti mai împlinite, s-ar putea sa te recunosti în rîndurile care urmeaza.
Cînd eram copil, sacrul îmi facea semne. Descopeream licariri divine în natura, în biserica si în timpul interludiilor launtrice private. Pe la douazeci si cinci de ani, am avut experienta unei treziri mistice spontane care m-a dus la o distanta de ani-lumina de tot ceea ce considerasem întotdeauna ca fiind real si acceptabil - mi-a schimbat complet viata. Pentru a întelege mai bine ce mi se întîmpla, am început sa explorez, sa citesc, si sa pun întrebari oamenilor despre care credeam ca ar putea sa-mi ofere unele indicii. Am întîlnit un maestru spiritual din India, ale carui învataturi si practici m-au ajutat sa-mi explic experientele si mi-au oferit sprijin; am devenit eleva lui si am început sa meditez.
La putin timp dupa aceea, am luat cunostinta de domeniul relativ nou al psihologiei transpersonale, o ramura a acestei discipline care ofera o întelegere cuprinzatoare a experientei umane. Adeptii psihologiei transpersonale vorbesc despre persoana în întregimea sa, despre capacitatile noastre fizice, emotionale si intelectuale si considera ca natura mistica reprezinta un element esential al alcatuirii noastre. Aceasta teorie era diferita de orice abordare occidentala pe care o cunoscusem sau experimentasem si, cum fusesem întotdeauna atrasa de spiritualitate, am simtit o usurare foarte mare prin simplul fapt de a afla ca exista oameni - oameni seriosi - care gîndesc si traiesc în acest fel. O întreaga lume noua a început sa mi se deschida în fata. Am început sa caut cu perseverenta gînditori transpersonalisti si practicieni apartinînd unor diferite orientari psihologice.
Am ascultat si am învatat tot mai multe lucruri. M-am luptat cu propriul meu proces launtric imperios, care devenise o adevarata criza transformatoare sau urgenta spirituala, cum am numit-o în acel moment. Am descoperit zone foarte dificile si dramatice ale sufletului meu. Pe masura ce încercam sa înteleg si sa integrez ceea ce mi se întîmpla, m-am simtit deosebit de atrasa de traditiile mistice orientale. si am descoperit ca psihologii si teoreticienii transpersonalisti îmi sînt de mare ajutor pentru a-mi întelege multe dintre intuitiile si experientele proprii, pentru ca le traduceau într-un limbaj accesibil occidentalilor." (Christina Grof)

Cuprins:

Setea de întregire ... 16
1. Dorinta din spatele dependentei ... 16
Dependentul, un cautator spiritual ... 18
Setea universala de întregire ... 20
Cum reactionam la tînjirea spirituala? ... 26
2. Sinele si întregirea ... 32
Sinele profund si sinele mic ... 40
Vînatoarea de comori ... 47

Plimbarea prin desert ... 50
3. Alienare, abuz si experienta umana ... 50
Lectiile Respiratiei holotropice ... 52
Abuz si mai multa înstrainare ... 56
Tipare prenatale si efectul lor asupra dezvoltarii ... 57
Trecerea prin canalul nasterii ... 60
Copilaria si ce se afla dincolo de ea ... 63
Abuzul asupra gruparilor culturale si religioase ... 71
Ce putem învata despre dragoste si respect? ... 73
4. Cum supravietuim? ... 78
Cum putem sa traim ca victime ale abuzului ... 83
Cum supravietuim? ... 86
Strategii spirituale de supravietuire ... 88
Strategii psihice de supravietuire ... 97
Strategii de supravietuire fizica ... 109
Strategii culturale si sociale de supravietuire ... 113
Supravietuirea si înstrainarea de divin ... 115
5. Noaptea neagra a adictiei ... 117
Ce facem cu setea spirituala? ... 120
Mesaje de la societatea noastra ... 124
Directia gresita a cautarii interioare ... 129
Cînd o luam într-o directie gresita ... 131
Stari pseudo-mistice ... 138
Noaptea neagra a dependentei ... 140
Adictie si cultura ... 150
Semintele transformarii ... 151
6. A capitula si a fi obligat sa capitulezi ... 152
Capitularea, ca moarte a eului ... 157
Egocid, nu suicid ... 160
Harul divin ... 162
Beneficiile capitularii ... 165
Provocarile capitularii ... 167
Cînd ne straduim prea tare sa renuntam ... 172
Harti ale mortii si renasterii ... 173
Cînd crezi ca ai atins fundul prapastiei, uita-te în jos ... 179
7. Dependenta si atasament ... 183
Adictie si atasament ... 188
De ce ne atasam? ... 193
Împartasim cu totii un teren comun cu adevaratii dependenti ... 197
Atasamentele si lectiile firii muritoare ... 201
Atasament si capitulare ... 209

Vindecarea si calea catre Sine ... 213
8. Promisiunea vindecarii si maturitatea spirituala ... 213
Promisiunile vindecarii ... 220
Calitatile maturitatii spirituale ... 226
Dragostea si compasiunea ... 227
Sinceritatea si autenticitatea ... 228
Claritatea fizica, emotionala, mentala si spirituala ... 229
Responsabilitatea si disciplina ... 230
Seninatatea ... 231
Libertatea personala ... 232
Îngaduinta si rabdarea ... 233
Credinta, încrederea si siguranta interioara ... 233
Întelepciunea si întelegerea ... 234
Recunostinta, modestia si disponibilitatea ... 235
Speranta, fericirea, bucuria si umorul ... 236
O legatura fundamentala cu pamântul si cu viata de zi cu zi ... 237
Capacitatea de a trai momentul prezent ... 238
O perspectiva mistica asupra lumii ... 238
Strategia vindecarii ... 239
9. Refacere, redescoperire si calea spirituala ... 246
Refacerea: o cale spirituala ... 251
Instrumentele refacerii ... 254
Programele în Doisprezece pasi ... 255
Practica spirituala si religioasa ... 258
Terapia ... 260
Plimbari regulate în natura ... 263
Exprimarea creatoare ... 264
Atentie la dieta, exercitii fizice si odihna ... 266
Exercitiul capitularii si eliberarea de suferinta ... 268
Eul si mintea ... 279
Dorinte si preferinte sanatoase ... 282
10. Provocarile si capcanele caii spirituale ... 287
Confuziile întîlnite pe calea spirituala ... 291
Capcanele caii spirituale ... 305
11. Acceptare si iertare ... 324
Acceptarea ... 326
Conceptii eronate despre iertare ... 329
Ce nu este iertarea ... 333
Cum sa ajungem sa iertam ... 335
12. Experienta divina a existentei umane ... 344
Spiritualitatea cotidiana ... 348
Trezirea la întregire ... 351
si cum ramîne cu capcanele ... 354

Fragmente

1. Dorinta din spatele dependentei

Înca din frageda copilarie, am fost în cautarea unui lucru pe care nu puteam sa-l numesc. Indiferent în ce ar fi constat, el m-ar fi ajutat sa ma simt bine, sa ma simt acasa, sa am sentimentul apartenentei. Daca as fi reusit sa-l gasesc, nu m-as mai fi simtit singura. As fi stiut cum este sa te simti iubit si acceptat si as fi fost în stare sa iubesc, la rîndul meu. As fi fost fericita, împlinita si împacata cu mine însami, cu viata mea si cu lumea. M-as fi simtit libera, neconstrînsa, plina de entuziasm si bucurie.
Am gustat de multe ori si în diferite moduri aceasta posibilitate: pe culmea unui deal, plina de respect si uimire, privind splendoarea revarsarii unui apus; observînd floricele firave de primavara cum îsi fac loc prin pamîntul înghetat; cînd inima mi se umplea de puterea imnurilor si a vocilor si de frumusetea vitraliilor, în timpul unei slujbe de Craciun la biserica; în timp ce calaream fara sa, cu abandonare si bucurie, de-a lungul plajei întinse, nisipoase, si ma aruncam în ocean pentru a înota; si cînd, proaspata mamica fiind, ma uitam la chipul perfect, miraculos al copilului meu nou-nascut.
În acele momente, oricît de trecatoare au fost ele, am vazut scînteieri ale acestei perspective în care toate firele experientei mele pareau ca se aduna laolalta dintr-odata; totul parea sa mearga, sa aiba un fel de sens non-verbal. Asta putea sa se întîmple în timp ce lucram în gradina mea, cînd ma rugam sau meditam, cînd ma plimbam cu un prieten în natura ori cînd stateam la picioarele unei persoane mai în vîrsta si întelepte.
De asemenea, îmi aduc aminte cum degustam ceea ce parea o promisiune a libertatii, apropierii si iubirii atunci cînd primeam laude de la un profesor respectat, de la un coleg sau de la oaspetii recunoscatori, dupa ore sau zile de munca frenetica pentru a-mi demonstra calitatile. Credeam ca simt acest lucru în vreme ce ma cuibaream în bratele iubitilor, înghiteam Valium, devoram înca o prajitura sau conduceam masina cu viteza.
si am stiut ca am descoperit-o în uitarea delicioasa a alcoolului. Limitele mele se topeau, durerea disparea si eram, credeam eu, libera. Ma simteam confortabil în propria piele, conectata la o sursa de vitalitate imperturbabila care îmi spunea ca pot sa fac orice. Ma simteam în largul meu în prezenta celorlalti, într-un fel care-mi era imposibil în viata de zi cu zi. Ma simteam inclusa, acceptata, pretuita - pîna cînd alcoolul s-a întors împotriva mea.

**********

Noaptea neagra a adictiei

Iata-ne ajunsi, cei mai multi dintre noi, aici, în desert. Alimentati de remarcabila noastra ingeniozitate si îndemînare, facem tot ce putem pentru a crea stabilitate în lumea noastra plina de neprevazut si pentru a ne împiedica sa-i ranim prea mult pe ceilalti. În ciuda provocarilor din viata, ne bucuram de perioade reale de satisfactie si bunastare. Uneori, cînd salutam o zi însorita de primavara sau împartasim vestile bune cu un prieten, inima noastra se umple de bucurie. Ne cuprind valuri de entuziasm atunci cînd echipa copilului nostru cîstiga meciul sau cînd avem sanse nesperate în profesie. Putem simti un fel de încîntare calma de cîte ori ajutam pe cineva la nevoie. Sau am putea sa devenim pasionati de îndeplinirea unei sarcini sau voiosi din cale-afara pentru ca ne-am îndragostit de cineva care pare a fi perfect.
De asemenea, ne bucuram de momente în care ne accesam sursa de îndrumare si inspiratie, momente în care parem a fi profund conectati la mecanismele lumii. Privind intens cerul înstelat sau lasîndu-ne transportati de dans sau de muzica, într-un moment în care scapam de inhibitiile obisnuite, sau cînd practicam sportul favorit, am putea sa ne simtim extaziati. Putem avea perioade în care totul pare sa mearga bine sau în care ne depasim limitele obisnuite. S-ar putea ca, lucrînd la un proiect, sa ne simtim îndrumati de un val neobisnuit de creativitate ce pare a ne depasi cu mult capacitatile obisnuite.
Dar am observat ca momentele bune nu dureaza mult si ca, mai devreme sau mai tîrziu, ne întoarcem la starea generala de disconfort sau la sentimentul familiar de durere. Oricît am încerca sa ne pastram sentimentele placute, ele se schimba mereu. Simplul fapt ca realitatea noastra este un flux constant si schimbator sporeste orice nesiguranta si teama.
În functie de amploarea abuzului pe care l-am suportat, perceptia noastra cu privire la realitate poate fi înfasurata într-un val de nefericire. Multi dintre noi se uita la lume printr-un filtru selectiv si nefavorabil, adeseori fara a fi constienti de acest lucru. În cea mai mare parte a timpului sîntem afectati de un rezervor inconstient de emotii si experiente nerecunoscute. Indiferent de cît de binecuvîntati am fi cu talente unice sau cu posibilitati de a obtine armonia în viata noastra, nu putem sa le simtim sau sa le vedem cum trebuie. si nu putem nici sa avem încredere ca ele sînt valoroase si sigure.
Traim o buna parte din viata sub influenta sentimentelor noastre reprimate, negate sau necontrolate. Uneori ne simtim maturati de valuri de singuratate sau de un sentiment intens al neadecvarii. Ajungem sa ne fie rusine de ceea ce sîntem. Undeva, adînc în sinea noastra, recunoastem ca ne ascundem, ca traim o minciuna în spatele identitatii false pe care ne-am creat-o. Calauziti de rusine, avem grija sa ramînem mai mult sau mai putin izolati si protejati. Ne protejam de durerea de...

*********

De ce ne atasam?

Daca dependenta si atasamentul se afla pe acelasi continuum, ocupînd pozitii extreme, este posibil ca unele dintre radacinile mai profunde ale atasamentului si dependentei sa fie similare. Ne agatam de relatii, roluri, activitati sau obiecte materiale din mai multe motive. Uneori de teama, alteori încercam sa scapam de suferinta din viata noastra. Încercînd sa ne satisfacem nevoia autentica, neîmplinita de a fi iubiti si acceptati, ne atasam de alti oameni, de animale sau de roluri sociale si profesionale care promit sa ne aduca acel lucru dupa care tînjim. Poate ca sîntem coplesiti de rusine si cautam permanent în afara noastra ceva care sa ne faca sa ne simtim mai bine. Sau poate ca încercam sa ne cream senzatia ca ne aflam în siguranta si ca lucrurile pe care le facem au un sens, definin-du-ne din perspectiva punctelor de vedere si a opiniilor noastre. Setea spirituala ne împinge sa cautam împlinirea si facem greseala de a încerca sa o satisfacem îndreptîndu-ne în directia gresita.
De asemenea, atasamentul este foarte strîns legat de încercarile noastre de a controla o lume schimbatoare si imprevizibila. Vi s-a întîmplat vreodata ca, în momentul în care va delectati cu un cornet de înghetata, sa deveniti dintr-odata constienti de un curent subteran de sentimente ambivalente, venit din adîncurile fiintei voastre? într-o dupa-amiaza fierbinte, ocupa de desert rece este o delectare la prima înghititura. Apoi înghetata începe sa se topeasca si va dati seama ca placerea voastra e limitata în timp. Nu exista nici o modalitate de a...

*******

Vindecarea înseamna a redescoperi acea idee divina, locul întregirii din fiecare dintre noi. În perioada de recuperare sau într-o calatorie spirituala avem sarcina de a îndeparta straturile ce ne despart Sinele profund. Putem folosi imaginea unui ocean vast, strajuit de un dig care ne împiedica sa aflam ca exista. Chiar daca intelectul nostru afla ca oceanul exista, noi nu putem sa-1 concepem, pentru ca nu am avut niciodata experienta directa a lui. si apoi, pentru o clipa, depasim bariera si vedem si simtim oceanul în mod direct. Odata ce se petrece acest lucru, capatam o puternica motivatie de a repeta experienta, pentru un timp mai îndelungat. Cum putem face acest lucru?
Digul ce ne desparte de sursa noastra este facut din trairi afective, experiente si amintiri neasimilate, care ne tin blocati, ne constrîng si ne provoaca suferinta. Cu timpul, pe parcursul procesului de vindecare, îndepartam bariera dintre sinele mic si Sinele profund. Acesta nu este un proces liniar. Nu eradicam teama, apoi furia, apoi amintirile abuzului si apoi rusinea, într-o succesiune clara, ordonata, ci pe parcursul practicii spirituale, al eforturilor de recuperare sau al terapiei, spargem bariera si îndepartam bucatile pîna ce nu mai ramîne nimic din ea. Cu fiecare lovitura, Sinele profund ne devine accesibil putin cîte putin, ca niste pîrîiase care se preling prin crapaturile digului. Gînd ajungem sa eliminam suficient de mult din dig, apa curge liber. Ne ducem sa înotam în vasta întindere a posibilitatilor noastre si, în plus, îi gustam, savuram si folosim resursele. La un nivel practic, pe masura ce înlaturam...